Antreprenoriat înseamnă mult lucrat de unul singur

Gândindu-mă puțin la începuturile iTUX-ului, mai exact la perioada Septembrie 2016 și mai bine de jumătate din 2017, am realizat că probabil cea mai mare provocare a fost să lucrez zilnic de unul singur, 8-10 ore pe zi, indiferent de zi sau stare. Într-un fel a fost amuzant pentru că mereu îmi dorisem un birou doar al meu pentru a putea lucra în liniște…..dar nu chiar așa.

Este interesantă prima lună de antreprenoriat, poate chiar primele două luni, când ești sub efectul euforiei de început de start-up și ai senzația că poți muta munți de unul singur și că orice s-ar întâmpla vei putea rezolva totul.

Apoi se vor întâmpla următoarele două lucruri:

Va crește volumul de muncă încât nu mai știi cum să faci să ai și tu o zi de 40 ore, ori..vei avea momente de repaus în care ai vrea să râzi, să vorbești sau să te mai distrezi cu un coleg și nu ai cu cine. Mai vezi ceva amuzant pe Facebook și nu ai cui să-i arăți și depinzi doar de grupurile de Messenger sau Whatsapp sa interacționezi cu prietenii. Pur și simplu,ești izolat cu zilele într-un birou și ești doar tu cu gândurile tale, iar pe mine acest lucru nu m-a ajutat deloc. Dar DELOC.

La fel de păcătos este atunci când îți vine câte o idee genială pentru business și prima reacție este să ridici capul din laptop și să spui „Hey, am o super idee! Ce ați spune să…?!”. Dar realizezi că nu ai cui, că ești singur în birou, înconjurat de 3 pereți și o ușă de sticlă. Din acel punct începe să te apese toată această situație de „lup singuratic”…

Ți se înrădăcinează ideea de singurătate și că totul trebuie realizat de tine. Combinat cu o fobie a delegării task-urilor totul se transformă un cocktail nociv pentru business. Atunci când am început să am pe cineva alături de mine în birou, a fost foarte ciudat pentru mine, mai ales în primele luni – neștiind cum să mă comport în preajma unui coleg și cum să creez o atmosferă optimă de muncă pentru amândoi.

Mi-am dat seama că eu trebuie să fac primul pas și să încep să spun cuvintele magice: „Poți să te ocupi tu de asta?” sau „Ce ai spune să preiei tu partea asta?” ori „Tu ce ai face aici?”. Contrar tuturor panicilor mele, planeta nu s-a scufundat când nu am mai controlat eu absolut totul și am realizat cât de relaxant și eliberator este să primești la final de zi un mail care spune: „All done.”

Mă bucur că am ieșit din acel cerc vicios de lucrat de unul singur non-stop. O dată pentru că întotdeauna a lucra în echipă înseamnă mai multă valoare pentru business, apoi pentru că îmi oferă mie mai mult timp să mă gândesc la cum să cresc business-ul și mai puțin la cum să-l dăsfașor.

Am învățat în sfârșit că nu am eu mereu cele mai bune idei sau soluții și că oamenii din preajma mea sunt uneori mult mai buni decât mine la anumite task-uri.

1 răspunde
  1. Adin
    Adin says:

    Ma tot gandesc serios sa trec si eu pe partea asta de antreprenoriat, dar inca nu am facut pasul cel mare. Vreau sa lucrez pentru mine si viitorul meu cat mai mult posibil, dar parca vad ca se duce de rapa viata sociala.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.