Captain America: Civil War

Nu mai este nicio surpriză faptul că sunt un fan comercial al universului Marvel. Comercial în sensul în care știu toate filmele și despre fiecare erou, dar nu m-am aruncat niciodată în benzile desenate cu adevărat. Cine știe?! Poate la un momentan voi încerca și asta. Îmi este frică de faptul că nu mă voi putea opri din a le citi. Și nu sunt puține, iar timpul devine din ce în ce mai limitat.

De ce voiam să văd Captain America: Civil War? În primul rând, pentru că este încă un film Marvel, iar ultimile două pe care le-am văzut, Ant Man și Deadpool, s-au ridicat la nivelul așteptărilor mele. Bine, să fiu sincer până la capăt: încă un film în care apare Iron Man a.k.a. Tony Stark a.k.a. Robert Downey Jr.. Mai jos sunt gândurile unui fan, după ce a văzut filmul, nu se dorește a fi recenzia unui critic sau om din domeniu. Pur și simplu, articolul unui fan.

Povestea se ridica la nivelul Marvel, avem de toate: relația extrem de puternică de prietenie și devotament dintre Steve și Bucky (relație în jurul căreia este construit întreg filmul), flashback-uri din trecutul lui Tony, apariția „surpriză” a unor colegi Marvel, un moment culminant (pe care spre deosebire de alte filme Marvel) pe care nu prea îl poți anticipa și un „villain” fără nicio superputere adevărată.

Nu vreau să fac niciun spoiler în articol dar pot doar aminti ceea ce știm deja din trailere: se decide că „echipa” Avengers nu mai poate avea libertate de acțiune nelimitată și că este nevoie de o lesă. Această decizie, plus relația dintre Steve și Bucky, duce la o ruptură violentă între Tony și Steve, implicit la câteva lupte spectaculoase între Iron Man și Captain America. Și, cum știm cu toții din propria experiență, când într-o echipă apar doi lideri, cu păreri contrare, automat se vor forma și cele două tabere adverse. Fix asta se întâmplă și în Captain America: Civil War. Plus, sunt câteva „vești”, pe care atât noi cât și Iron Man le vom afla pe parcursul filmului care vor schimbă dramatic „desfășurarea acțiunii”. Uff, greu e să scriu un articol fără spoilere.

Dar vă pot spune altceva în schimb! Povestea nu urmărește neapărat cum binele învinge răul, ci urmările pe care acțiunile personajelor le au asupra oamenilor din jur (dar și asupra lor) și cum o relație de prieteni este uneori mai presus de orice. Parcă mai mult că niciodată, într-un film Marvel, povestea atinge ceva note mai sensibile.

Ziceam un pic mai sus de scenele de luptă, de care filmul nu duce lipsă, acestea fiind prezente încă din primele secvențe. Ceea ce m-a deranjat este modul în care au fost filmate: tare ciudat, se alternează extrem de rapid și brusc unghiurile de filmare și am avut ceva probleme în a le urmări cu atenție. Dacă ați văzut „London has fallen”, mai ales scena de final cu asaltul HQ „răufăcătorilor”, vă pot spune că este fix opusul. Fix opusul! Poate și rândul patru în sala IMAX are ceva de-a face cu asta. O să fie un subiect pe care mulți o să îl treacă pe lista minusurilor, iar alții nici nu o să îl observe. În fine, pe la jumătatea filmului m-am obișnuit cu acest gen de montaj. Scena din aeroport e bine montată și gândită, mi-a plăcut cum fiecare erou și-a folosit ce a avut mai bun și cum noii veniți s-au integrat de minune în tactica de joc. Mi-a plăcut! Nu întru în detalii, o să vedeți când mergeți la film de ce mi-a plăcut toată scena.

Rooster-ul este unul demn de un film Marvel, aproape că am avut senzația că mă uit la un film de seria Avengers. Îi avem în prima linie pe Iron Man, Captain America, Black Widow, War Machine, ajutați de Wanda Maximoff, Vision, Hawkeye și, bineînțeles, de românul nostru, Sebastian Stan, în rolul lui Bucky (Winter Soldier). Și da, se vorbește și românește în film, prepare yourselves.

Cele trei noutăți din primul 11 s-au integrat lejer în atmosfera filmului, Spider Man provocând deseori râsete în sală, cu naivitatea lui. Ant Man nu își pierde din umorul caracteristic, iar Black Panther m-a făcut curios să îi văd propriul film, programat în Februarie 2018.

Per total, este un film bun Marvel, cu o poveste complicată care nu te plictisește și care te ține în scaun până la final. Ceea ce nu este mereu valabil pentru filmele din seria Avengers, de exemplu. Da, bine, se poate spune că este din nou clișeul „binele învinge răul”; știam cu toții că personajul „negativ” o să fie „rupt în bucăți”, ca în orice film cu super eroi, dar nu știam costul victoriei. Și fix despre asta este filmul. M-am bucurat să văd că scenariul oferă multă profunzime (pentru un film de acest gen) poveștii, personajelor și deznodământului. Avem în continuare ceva replici amuzante (nu extrem de multe) pe parcursul filmului, dar parcă era loc de mai multe! Nu mă pot abține, mini Spoiler Alert! Nu am înțeles, însă, lipsa desăvârșită a lui Pepper.

Marvel’s Captain America: Civil War Iron Man/Tony Stark (Robert Downey Jr.) Photo Credit: Film Frame © Marvel 2016

Ceea ce spuneam în articolul despre Deadpool, scris la Adriana pe blog, este valabil și acum:

Dacă ești fan, o să mergi la el indiferent de ce scriu eu aici sau ce scriu alții, iar dacă nu ești fan și ai chef de o porție de râs, atunci îți recomand să mergi la el.

Filmele Marvel sunt filme ușoare, de relaxare. Fan sau nu, merită să mergi să le vezi în cinematograf! Din 6 Mai poți vedea Captain America: Civil War la IMAX, Cinema City, adus în România de Forum Film.

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] vrei o părere solidă, a unui fan Marvel, te invit să citești articolul lui Alex, despre acest […]

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns