Mai reducem cu o viteză, două graba cu care ne trăim viața

O lună și ceva de la ultimul articol publicat pe aici, aproape că uitasem că am un blog. Bine, în apărarea mea am afirmat mereu că sunt doar un om care are și un blog pe lângă și că nu sunt blogger. Am apăsat pedala de accelerație în ultimul timp, am încercat să recuperez ani de zile de „nefăcut chestii”. Și am apăsat aceea pedală până am supraturat de tot motorul, creierul, corpul și restul.

Am realizat zilele trecute că îmi trăiesc fiecare zi într-o cursă continuă, dar nu am reușit să îmi explic încotro sau cu cine. De când mă trezeam mă agitam să „optimizez” fiecare secundă încât să bifez cât mai multe. Dar cât mai multe „ce”? Task-uri? Dorințe? Pasiuni? La fiecare semafor mai profitam de ocazie pentru un scroll pe Instagram, nu cumva să ratez ceva. Apoi un Facebook. La fiecare notificare de email mă opream din orice făceam, întindeam mâna către telefon să mă uit repede imediat cine, ce, pentru ce mi-a scris. Dese ori eram dezamăgit că era doar un prinț din Nigeria care îmi oferea un camion de dolari. Poate atunci aveam timp să le fac pe toate.

La birou, având în grjiă trei firme, eram zilnic într-o cursă contracronometru (bine, cel puțin în capul meu). Agitat mereu, nervos, pe fugă, cu capul la 101 lucruri. Începeam ceva, terminam altceva, mai vorbeam la telefon, mai un email, mai un facebook. Complet neproductiv, maxim de obositor și solicitant. Not good. Dar cum orgoliul nu m-a lăsat singur, am depus dublul efortului normal și am reușit să fac tot ce trebuia și ce nu trebuia făcut. Din start plecam spre casă cu bateriile mai descărcate decât de obicei. Obosit psihic si epuizat.

Ajuns acasă făceam un combo de operațiuni, într-o rapiditate incredibilă. Deschide repede Netflix, pornește proiectorul, pregătește cina, verifică social media, răspunde la cele 5-8 conversații deschise pe whatsapp. Toate în același timp. Mâncat, văzut ceva serial, continuat discuții, alte scroll-uri pe FB/IG. Pornit PS4, lăsat și TV In fundal, stat și cu telefonul în mână. Nu mă bucuram de niciuna dintre activități. Nu puteam deoarece mă fura mereu altceva, o alta dorință. Practic nu stăteam nicio secunda locului, niciun moment de respiro pentru creier și intelect. Am realizat că tot timpul meu liber nu era deloc al meu. Era aruncat în diferite direcții și nicio secundă nu mă relaxam sau odihneam câtuși de puțin pe canapea. Pur și simplu fugeam din stânga în dreapta cu mintea și atenția iar asta mă obosea mai mult decât cele 10-11 ore petrecute birou.

Venea weekend-ul și lăsăm toată agitația mocnită și colectată în timpul săptămânii să iasă la iveală. Și uite așa s-au adunat o sumedenie de nopți nedormite și o groază duminici ratate, pe post de recuperare. Am ajuns să fiu mai obosit lunea decât eram vinerea. That’s just fucked up. O dorință de a face cât mai multe, de a ieși cât mai mult, de a cunoaște cât mai multe persoane, totul într-o cursă a mea cu mine însumi. O cursă care nu avea niciun final real. Pur și simplu, un perpetuum mobile idiot cu scopul de a îndeplini cât mai multe obiective de pe o listă a frustrărilor.

Pur și simplu alergam non stop pentru nimic. Am realizat că mă epuizez așa și nici nu câștig mai nimic. Mi-am dat seama că acasă nu era deloc acasă pentru mine ci mă simțeam mai mult ca la un hotel unde doar mă duc să mă culc. Îmi doream pur și simplu să ajung acasă, să mă pun pe canapea și să mă relaxez. Nu îmi mai doream ca atunci când ajung acasă să înceapă alegerile: „Vreau să văd un film sau să citesc?” ori „Hai să termin Far Cry 5, dar parcă aș juca și o FIFA!”. Mai mult stăteam să mă decid ce voiam să fac. Îmi distrugeam creierul analizând totul.

Am început să nu mă mai ating de telefon până ajung la birou, acolo să lucrez cât mai mult posibil cu căștile în urechi și cu muzica clasică sau ceva recomandări de „alpha wave musică” de la Siri reală din Londra. Acasă mi-am propus să stau cât mai departe de telefon, Whatsapp și Social Media (idee prima dată furată de la Huja de la Cluj). Cu ieșirile încă lucrez să le reduc ca număr ori să nu mă mai prindă 8 dimineața pe acolo.

Mi-am dat seama că nu trebuie să fac cât mai multe lucruri într-o zi, ci pur și simplu să le fac în ordine și fără să le aglomerez încât să îmi provoace mai mult stres decât plăcere. Nu e o tragedie dacă ratez o petrecere sau un weekend de distracție, nu e capăt de lume dacă nu sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lume și cu atât mai mult nu contează să știu ce face fiecare în timp ce eu stau și mă odihnesc acasă.

A început să îmi pese mai puțin, să mă enervez mai puțin și să mă implic mai puțin în lucrurile care chiar nu contează în viața asta.

Nu te face de râs: scoate eticheta de pe mâneca sacoului

Nu sunt un fan al „fashion-ului” ci prefer bunul gust și corectitudinea atunci când este vorba de haine și stil vestimentar. Am zis acest lucru cu fiecare ocazie, ultima dată într-o discuție cu Edi Enache pentru The Fashion Jumper. Așadar îmi sar imediat în ochi greșeli vestimentare care țin de bun simț și nu de stil sau „fashion”. În trecut am mai zis despre pantalonii mult prea scurți care permit gleznelor bărbătești să fie „admirate” în plină splendoare, despre costumele alese pe mărimile greșite, cămășile cu buzunare, dar acum am ceva nou pentru voi.

Un alt sfat de bun simț pentru fiecare bărbat: eticheta brandului de pe mâneca sacoului trebuie scoasă! OBLIGATORIU. Sunt făcute doar pentru magazin, să poți identifica mult mai ușor brandul produsului direct de pe raft fără să te mai uiți la eticheta de pe interior. L-ai cumpărat felicitări, acum este momentul să rogi în magazin să fie scos ori îl scoți tu acasă (cu grijă). Nu poți lăsa eticheta acolo doar pentru a se observa numele brandului. Strică toată imaginea unei ținute elegante, de eveniment.

Un costum corect purtat denotă eleganță, bun gust și simplitate, fără să se etaleze vreo etichetă sau un brand. Un costum bun se vede după cum te îmbracă, după cusături și în primul rând după calitatea materialului iar aceste lucruri nu sunt scoase în evidență deloc de o etichetă prinsă în două cusături laterale pe mâneca sacoului. Dar dacă poți tricouri cu Levi’s sau Plein pe piept s-ar putea să nu înțelegi acest articol.

Aseară pe Instagram am putut admira story-urile de la o nuntă unde mirele avea această etichetă încă pe mânecă. Încă o dovadă a faptului că încă mai este de muncă la educația bărbaților. Mă întreb cum nimeni de lângă el nu l-a avertizat sau atenționat. În cel mai rău caz dădea un search pe Google și vedea cum toate rezultatele te îndeamnă să scoți această etichetă. Nu e nicio rușine să întrebi.

Pentru binele vostru: scoateți etichetele vizibile de pe un sacou.

Cel mai amuzant client din istoria iTUX

Nu am ascuns niciodată că am parte de discuții telefonice ori clienți amuzanți la iTUX. De la bărbați care îmi cer costume cu ceva cristale Swarovski, până la cei care îmi explica cum pantalonii trebuie să fie cu vreo 10cm mai scurți decât le propun eu atunci când facem proba împreună. Mă amuz, le răspund politicos că nu pot livra așa pentru că este și imaginea noastră/mea la mijloc și îi invit să încerce și alte firme. Era una care promova ceva cu bere, mici și altele, dar îmi scăpă numele. Bine, îi avem și pe cei care nu înțeleg de ce nu pot lua costumul pe loc și mă acuză că sunt neprofesionist pentru că „din orice magazin din mall pleci cu produsul imediat”. Lista poate continua mult și bine și la un moment dat chiar o voi scrie aici.

Dar acum mai bine de un an și ceva am primit probabil un mesaj care va rămâne în istorie și nu ușor o să fie detronat. Singura șansă să aud ceva și mai amuzant sau nebun este să fac și eu un roast pentru iTUX așa cum au făcut nebunii de la .Calif. Pur și simplu l-am ținut în arhiva bucurându-mă doar eu de această sclipire de geniu. Practic, omul mă sunase din taxi să îmi ceară din nou adresa la care să vină la o probă iTUX.

Totul bine și frumos până când cu câteva minute înainte să ajungă primesc acest mesaj. M-am uitat de două ori, am zis că este o glumă, că poate face un prieten misto de mine. Dar omul sunase cu o săptămână înainte să se programeze, discutasem despre procedura, despre costume și așa mai departe. Întâi m-am enervat, apoi m-am relaxat și am început să râd. Altceva nu aveam ce să fac. Pur si simplu mi s-a părut prea delicios.

Acesta este statul paralel. La propriu.

 

Un altfel de articol despre Bloggers LAN Party – din nou (#BLP18PN)

Fix acum un an de zile și câteva zile scriam despre Bloggers LAN Party ediția Comic Con, iar acum scriu despre ediția evenimentului care s-a ținut la Piatra Neamț, #BLP18PN, orașul lui Toma. Poate nu am fost la #BLP încă de la prima ediție, precum Andrei, dar am început să merg de la ediția V câștigând o invitație la Bogdan pe blog. S-au schimbat lucrurile de atunci, acum reușesc să merg pe propria barbă.

Mi-am încercat (iarăși) norocul la FIFA și la NBA, dar cum norocul este mereu de partea mea la #BLP18PN, am picat în semifinale (la ambele jocuri) cu Ovvy Pătrașcu. Ok, la NBA poate m-a surprins că a reușit să mă bată, dar la FIFA oare ce șanse aveam împotriva unui campion mondial și european? Spre mândria mea, primul meci s-a terminat 3-2 pentru el, după prelungiri. Ovvy încă insistă că a jucat serios și că nu s-a lăsat deloc. Nu îl cred. Așadar m-am retras în camera de la Hotel Central Plaza și aștept următoarea ediție. Ah, tot am menționat hotelul: mi se pare un exemplu perfect de cum poți folosi fonduri europene cu planificare/strategie și să faci un super hotel ajutând astfel turismul din zonă.

Revenind la eveniment, vreau să vă spun că toți voluntarii din Piatra Neamț care s-au înscris pentru acest eveniment ca staff merită un rând rând de aplauze. Au fost precum niște iepurași Duracell, fugind dintr-o parte în alta, încercând să îi sune pe concurenți pentru a se asigura că toată lumea este prezentă la controller când trebuie să înceapă meciul. Practic, și-au dat tot interesul și energia pentru a se asigura că totul este ok la organizare, lucru pe care rar îl mai vezi la evenimente similare prin capitală.

În al doilea rând, merită felicitați și sponsorii care fac acest #BLP18PN posibil: Telekom, Omen by HP, Sprite, HyperX, Beanz Cafe, PlayStation, MSI, TPLink. Este acel eveniment unde sunt atent la sponsori și îmi rămân top of mind atunci când am cumpărături de făcut, tocmai datorită faptului că au sponsorizat un eveniment drag mie. E o strategie pe termen lung, dar care îți aduce câștiguri constante ulterior.

La final as vrea sa îl felicit în primul rând pe Toma pentru că se ține de acest eveniment de 18 ediții și încearcă de fiecare dată să aducă ceva nou. A fost ediția  Comic Con, a fost ediția de la Untold, acum ediția la Piatra Neamț. Sunt curios ce urmează? Poate ceva la mare?

Cum a fost la Formula 1 Spa 2017 – Păreri, impresii și sfaturi

Am acest articol în drafts încă din avion, când mă întoarceam anul trecut din Belgia tocmai pentru că nu am reușit să fac o introducere decentă. Îmi doream enorm să merg la o cursă de Formula 1 și am trăit fiecare clipă din cele două zile petrecute pe circuit la maxim. Am încercat să iau la pas tot traseul, să descopăr tot ce înseamnă o cursă de Formula 1 din punct de vedere logistic, operațional și în același timp din punctul de vedere al unui fan. Este senzație. Ok, cursa în sine nu te dă pe spate pentru că ești mereu cu un ochi pe ecran, iar cu altul pe circuit. Dar tot ce se întâmplă înainte și după cursă este un adevărat festival al iubitorilor motorsport-ului.

Ce vei gasi in acest articol:


Cum ajungi la circuit?

Bun, aici totul depinde de unde alegi să te cazezi. Noi am mers pe varianta Bruxelles din mai multe motive, iar circuitul din Spa se află la aproximativ 150km depărtare. Ai autostradă până foarte aproape de circuit și faci cam 1h 15min până când ieși de pe autostradă și apoi începe aglomerația. Sâmbătă noi am plecat din Bruxelles în jur de 10:30 și am reușit să parcam mașina la 13:00. Duminică am plecat la 06:20 și am parcat mașină la 10:00. Recomand WAZE-ul pentru că te poate scoate de pe autostradă și te bagă pe niște drumuri de “tara” absolut geniale, cu peisaje muntoase superbe și case de plângi lângă ele.  Cu parcarea nu e nicio problemă, ori că îți iei pass de pe site ori că plătești pe loc, tot cam în aceleași parcări ajungi. Nu a fost nicio problemă cu parcarea pentru noi, doar că stai cam 1h și ceva în aglomerație până ajungi la parcări.

Găsirea unui loc

O data ajuns la circuit, îți recomand să mergi cât mai repede să îți găsești/ocupi in loc, asta în cazul biletelor Bronze care îți oferă acces pe toate zonele de iarbă și drumuri de access (da, deși credeam că ai voie să stai doar în zonele delimitate, ai voie de fapt să stai cam oriunde – trotuar, în pădure, pe stânci, etc). Noi, începători fiind, am mers doar cu o pătură după noi, gândindu-ne că mergem ca la un picnic. Problema este că în ambele nopți a cam plouat și majoritatea zonelor se transformaseră în noroi (nu Electric Castle style, dar pe aproape). Așadar recomand alte soluții: neopren, scaune pliabile, etc. Sâmbătă la calificări nu cred că este omor (noi am ajuns la 13:00, calificările fiind la 14:00 și am reușit destul de ușor să găsim loc pe Kemmel Straight, chiar imediat după Eau Rouge). Dar duminică este un HAOS general. Am plecat la 06:20, am ajuns la 10:00 (cu patru ore înainte de cursă și stând blocați pe aleile circuitului încercând să ajungem la parcare vreo 2h, pentru că deja era aglomerat) și CU GREU AM REUȘIT SĂ MAI GĂSIM un metru pătrat liber în zona în care ne doream să ne așezăm (intre Malmedy si Pouhon). Și nu era doar la noi așa, ci pe tot circuit. Aparent lumea vine de la 6 (de când se deschide porțile și parcările) pentru că altfel nu îmi explic. Așadar, vă recomand duminică să ajungeți cât mai devreme la circuit, pentru siguranță și liniște. Timpul trece foarte repede. Vedeți mai jos de ce.

Ce poți face după ce ți-ai ocupat locul?

E simplu: te plimbi și te distrezi. Nu te vei plictisi deloc. Pe lângă sesiunile de Formula 1 (antrenamente, calificări și cursa in sine) ai tot ce înseamnă curse suport: Formula 2, GP3 și Porsche SuperCup. Cursa de Porsche SC e cool pentru că ai șanse să prinzi ceva accidente. Noi am prins fix în fața noastră un accident cu 3 sau 4 mașini. Boom boom! La Formula 2 nu înțelegi mare lucru dacă nu ești la curent cu sportul, dar faptul că orice ai face auzi la fiecare 2 minute vreo douăzeci de monoposturi turate la maxim care trec pe lângă, este suficient.

Ai zone de food & drinks și un FanZone central cu o scenă unde tot vin piloți pentru scurte interviuri și împărțit materiale promoționale semnate ori mixează vreun DJ cunoscut sau nu. Pe lângă scenă ai tot felul de activări: Podium Jump, Wave the Flag, concurs de schimbat pneuri, simulator 6D a unui mașini de F1 oferit de Mercedes AMG, o multitudine de standuri de materiale de marketing ale echipelor.

Ok, că tot am zis de marketing-ul echipelor de F1: sunt fan Mercedes AMG Petronas dat fiind Lewis Hamilton. Și am vrut să îmi cumpăr orice, drept souvenir de la prima mea cursă live. Nu am reusit să îmi iau nimic deoarece nu îmi plăcea. Mai ales când erau puse printre materialele de la Red Bull, Ferrari sau McLaren. Până și tricourile/șepcile HAAS F1 sunt mai cool decât cele Mercedes. Ok, era un model mega cool de șapcă a lui Lewis, dar era trecută ca Malaysia Limited Edition și era 100 EUR, fața de 35 EUR cât e una standard.

Revenind:

Cert este că lumea se simte ca la un festival: se bea, se dansează, se râde, se doarme pe iarbă, se cântă, se fac valuri in tribună. Toată lumea se integrează cu toată lumea. Vezi englezi care beau cot la cot cu nemții și danezi, vezi chinezi care se pozează cu africani, oameni în tricouri Ferrari care stau la coadă la mâncare alături de unii Red Bull și încep să se converseze și așa mai departe. Nu are nicio legătură cu ce am văzut până acum la noi în țară la niciun eveniment sportiv. Poate ar fi fost la EuroBasket, dar aparent seriozitatea nu este un punct forte al Federației Române de Baschet! Nimic nou.

Noi am luat la pas cam tot traseul de 7,004KM și ne-a luat undeva aproape de două sau trei ore, cu opriri de mâncat și de făcut poze.  Toată zona circuitului este absolut senzațională, într-o zonă muntoasă unde aleile de acces trec prin păduri, tuneluri pe sub pistă iar diferență de nivel este imensă. Am cam gâfâit cu un ghiozdan plin în spate să urc pe lângă Eau Rouge și apoi tot Camel Straight care deși la televizor pare dreaptă, e alt dracului de înclinată. Vă recomand, dacă ajungeți la Spa, să faceți același lucru fiindcă o să rămâneți fără suflare. La propriu și figurat. Tot așa vă veți da cel mai bine seama unde vreți să stați. Noi am plecat cu două locații în cap și ne-am răzgândit și ne-am poziționat lângă Double Gaughe. E cool să treceți și prin zona în care sunt parcate toate camioanele cu care vine marele circ. Zeci, aproape sute de camioane toate branduite în culorile echipelor parcate ca la un salon auto, în linie, la milimetru.

 

Cum se vede Formula 1 din tribune?

Totul începe cu Drivers Parade, moment în care toți piloții fac un tur de onoare și îi poți vedea, cât de cât, de aproape. Repet, noi am avut bilete Bronze (cele mai ieftine, la 140EUR+ transport, alea de săraci) și nu ai acces în zonele GOLD sau VIP care sunt foarte aproape de boxe, motorhome-urile echipelor și așa mai departe. Apoi urmează o oră de pauză când nu se mai întâmplă nimic pe pistă și această este ora care trece cel mai greu. Cu 30 minute înainte de start se deschide pit lane-ul și piloții ies pentru a se putea apoi poziționa pe grilă. Unii fac o tură (LH44), alții fac și trei ture (Kimi). Nu știu dacă ies cu cauciucurile cu care pleacă apoi în turul de formare și la start sau un tren de pneuri auxiliar. Urmează interviurile pe pistă, imnul, show aviatic și apoi startul.

 În funcție de unde te poziționezi ai în față un ecran gigant și boxele din spate îți oferă fix stream-ul video pe care îl vede toată lumea acasă. Asta e cool. Ți se ridică pielea de găina când vezi startul pe ecran, auzi deja din depărtare motoarele turate, apoi le auzi cum se aproprie și aștepți să treacă prin fața ta. Și trec. Toate douazecisidoua de mașini în 2-3 secunde. Precum citatul din “Lord of War” – „Selling a gun for the first time is a lot like having sex for the first time. You’re excited but you don’t really know what the hell you’re doing. And some way, one way or another, it’s over too fast.”. Din punctul acesta de vedere e ciudată cursa pe circuit: tot într-un ecran te uiți majoritatea timpului și la fiecare câteva secunde mai trece o mașină prin față ta 🙂 

Probabil tribunele Gold care sunt în dreptul celor mai mișto curbe sau zona Bronze de pe linia cu DRS oferă mai multă acțiune. Dar nu mă plâng. Timpul trece mult mai repede decât în fața televizorului pentru că mereu aștepți următoarea trecere a favoritului. Recunosc, stăteam cu inimă la gură să văd ce se întâmplă cu diferența dintre Lewis și Vettel, cu fiecare trecere. Iar după restart, când Vettel a încercat să îl depășească pe Lewis și pe ecran s-a văzut cum iese din slipstream și îl depășește prin dreaptă fanii Ferrari deja urlau de fericire și erau în picioare. 5 secunde mai târziu când ne-am mutat pe camera din elicopter și Lewis reușește să își păstreze prima poziție, înainte de intrarea in „Les Combes”, tricourile roșii s-au pus la loc pe iarbă și a fost rândul fanilor Mercedes/Lewis să urle de bucurie, myself included. Kimi a trecut de Bottas in același moment, așadar nu știu exact cine se bucura si pentru cine. Tocmai acesta e farmecul în tribună.

 

Ce să faci neapărat după cursă!

După cursă vă recomand să vă îndreptați rapid care o poartă de acces către pistă fiindcă se permite publicului pe pistă. Noi am ieșit fix în “double gauche” și apoi am luat-o la pas în sens contrar cursei, către KEMMEL straight și eau rougue, unde era de altfel toată agitația. Lumea căuta peste tot suveniruri (bucăți din aripa față, bucăți din pneuri sau cum l-am văzut pe un băiat, cu janta Spartă a lui Perez după ce a rulat pe fără cauciuc o tură!! Lucky bastard, pentru aia cumpărăm valiză și bagaj de cală), se pune cu scaunul pe pistă și își fac poze sau doar merg la pas. Am profitat de moment, căci na, nu în fiecare zi faci un traseu de F1 pe jos. And fuck it, ce ți se pare la TV scurt, gen 50-100m, realizezi pe jos că sunt vreo 2km și durează ceva să îi parcurgi.

În Eau Rogue toată lumea stă precum la un picnic. Eau Rogue. Fuck this shit, it’s fucking awesome.

 

Ce sa iei la tine pentru un weekend de F1

  •  O soluție de stat pe jos, exclus pătură: preferabil scaune pliabile;
  • Cremă de soare (pe la 11,12 începuse deja să se simtă soarele și să te ardă). Noi sâmbătă am uitat-o acasă și s-a văzut când am ajuns noaptea acasă, că eram bronzați toți;
  • Un hanorac/pelerine de ploaie doar dacă prognoza meteo o cere;
  • Bani cash cu care să cumperi jetoane cu care plătești peste tot apoi ce vrei să cumperi (food & drinks, nu materiale marketing);
  • Baterie externă (na, roaming-ul îți consumă bateria);
  • Dacă vii cu mașina, în gașcă, nu ar strica o ladă frigorifică cu apă, sucuri și ceva de mâncare;
  • Din păcate pentru toată lumea și pentru sport, nu este nevoie de dopuri de urechi. Motoarele gen aspirator de acum sunt ușor de suportat. În schimb, când a trecut Benetonul din ‘94 a lui Schumacher ne-a făcut să ne întrebăm cum se auzeau 20 astfel de motoare pe circuit.

Cât costă mâncarea și băutură pe circuit

Surprinzător, nu foarte mult, comparativ cu prețurile dintr-un bar din Bruxelles. Cu 35 eur cumpărai 10 jetoane iar prețurile sunt cam așa:

  • Heineken 0.33 – 1 jeton – 3.5 EUR
  • Heineken 0.5 – 1.5 jetoane
  • Apă & Sucuri – 1 jeton
  • Porție imensă de cartofi și sos – 2 jetoane
  • Porție cartofi & pulled pork – 3.5 jetoane
  • Porție cartofi & beef stew – 3.5 jetoane
  • Kebab – 3.5 jetoane

Ai zeci de locatii/tonete de unde poți să cumperi orice, oricând. Nu am stat la coadă mai mult de 3-4 minute, totul se mișcă extrem de repede. Jos pălăria pentru organizare, ținând cont că au fost peste 100.000 oameni, duminica.

Concluzie

Dacă îți place Formula 1 și urmărești sportul de acasă, nu trebuie să ratezi o vizită la Spa Francorchamps, pentru că o să îți schimbe percepția despre evenimente sportive. Repet, cursa nu o să te dea pe spate, dar ce poți face acolo două zile reprezintă tot farmecul: competiții suport, plimbat prin pădure la pas pe lângă tot circuitul, mers pe pistă după cursă, stat la o bere pe/în Eau Rouge și așa mai departe. Crede-mă, merită! Mi-a plăcut, am pus deja pe listă la ce circuite vreau să merg anul viitor (adica anul acesta).

Se mai întâmplă și lucruri mișto: Cursuri de antreprenoriat pentru diaspora & 36 de granturi a câte 35.000 de euro

Nu o dată am spus că în România lipsește cu desăvârșire orice fel de educație antreprenorială, mai ales din ciclul de licență și cel de master. Pur și simplu, ori învățăm pe cont propriu și investim separat în educația noastră, ori luăm totul pas cu pas, orbește, încercând să ne educăm prin greșeli și eșecuri.

Lucrurile încep ușor-ușor să se schimbe și m-am bucurat să citesc despre proiectul Ro-Win – Succes în România, parte a programului de finanţare nerambursabilă Diaspora Start-Up care oferă 36 de granturi a câte 35.000 de euro pentru antreprenorii din diasporă care vor să-şi deschidă o afacere în țară. Nu, nu este nevoie ca ei să renunțe la viața pe care și-au pornit-o afară, având oportunitatea să conducă totul de la distanță cu ajutorul unui partener local (similar cu modul de lucru din Orientul Mijlociu).

Cum nu e suficient să oferi doar finanțare, ci și know-how, proiectul vine cu încă două propuneri:

M-am uitat peste platforma de curs și mi-a plăcut cum sunt împărțite temele (cursul durează 3 luni). Chiar mă tentează extrem de mult să particip la modulul de Management Financiar și cel de Management al echipei.

  1. De la idee la startup
  2. Start-up – primii pași
  3. Management operațional
  4. Marketing și promovare
  5. Managementul financiar
  6. Managementul echipei
  7. Strategia de lansare a afacerii
  8. Sustenabilitate & egalitate de șanse

De asemenea, mi s-a părut corect că au impus câteva criterii de eligibilitate.

Cele 12 module vor fi transmise live prin platforma de curs, astfel încât participanţii vor putea pune întrebări legate de specificul afacerii lor în timp real. Pentru cei care se înscriu după 14 martie sau care vor să parcurgă din nou informaţiile, vor fi disponibile şi înregistrări ale fiecărei şedinţe.

Toti absolvenţii vor putea opta să-şi înscrie planul de afaceri construit pe parcursul celor 3 luni în concursul de proiecte iniţiat de Ro-Win ca parte a programului de finanţare europeană nerambursabilă Diaspora Start-up. 36 dintre absolvenţii cursului vor primi granturi a câte 35.000 de euro, la care se se adaugă servicii de mentorat şi consiliere în valoare de peste 10.000 de euro.

Salut această inițiativă și vă încurajez să profitați de ea!

Românii și grupurile de antreprenoriat de pe Facebook

Anul trecut, când am lansat a doua campanie video pentru iTUX, am încercat o strategie de guerillă prin intermediul grupurilor de mirese de pe Facebook. Așadar, a trebuit să mă înregistrez și să fiu membru pe vreo 20-30 grupuri, de la cele mai mari, la câteva mai micuțe. Deh, „dezavantajele” jobului.

Ce am găsit acolo a fost noaptea minții, de la postări anonime în care femei abuzate sau înșelate cereau sfaturile unor străine de pe un grup sau la postări despre cum nașa se dă la soțul ei și așa mai departe. Vă spun, noaptea minții, nu vă puteți imagina ce e acolo. Când vă plictisiți cu adevărat, puteți încerca câteva minute de scroll pe acolo.

Anul acesta am spus că mă reorientez și mă îndrept către grupurile de antreprenoriat, pentru networking și schimb de idei. Pratic, mi-am dorit o schimbare de „bulă”, am început să șterg ce ținea de „fashion-ul românesc” și să mă duc către zona de business, ușor, ușor.

Problema este că până și pe aceste grupuri, găsesc postari care mă pun pe gânduri.

„Am 1000 EUR, ce firma să fac?”

„Cum să îmi numesc SRL-ul?”

„Cum să fac o firmă fără bani?”

„Cum fac să am cashflow pozitiv?”

„Cum fac succes?”

Nu mă înțelegeți greșit, mi se pare ok să pui întrebări și să te consulți cu oameni din domeniul tău înainte de a lua o decizie. Și eu am grupul meu pe Messenger de „board advisors” și mai discutăm ce și cum pe acolo, dar sunt oameni pe care îi cunosc, în care am încredere și care (în primul rând) mă cunosc pe mine și îmi cunosc în detaliu business-ul.

Dar să ajungi să iei decizii precum deschiderea unei firme, contractarea unui credit bancar, concedierea unui om în urma unor discuții cu niște străini random mi se pare fundamental greșit. Oamenii aceia nu îți cunosc deloc business-ul tău, împrejurările, situația concretă, dar totuși tu le ceri păreri?!

Să fim sinceri, cum să deschizi un business după cum te sfătuiește lumea pe Facebook?! Deschizi o firmă în funcție de ceea ce știi să faci, ce pasiuni ai, ce cunoștințe ai și așa mai departe. E ca și cum m-ar sfătui pe mine cineva să deschid o firmă de aranjamente florale sau de arhitectură. „Haide șefule, se fac bani buni! Bagă acolo niște bani, vorbește cu niște prieteni și le faci și tu proiectul de casă!”.

Pe mine toate aceste lucruri mă pun serios pe gânduri cu privire la șansele noastre de a progresa, atât timp cât noi ne bazăm deciziile pe sfaturile primite pe Facebook. Bine, atât timp cât noi preferăm sfatul unor mămici decât ale unui doctor, ce mă mai mira că lumea deschide firme după comentariile de pe Facebook?

UBER și lipsa surge-ului

Am așteptat să treacă tot valul de reacții în social media provocat de articolul despre impozitul pe profit plătit de UBER față de cel plătit de primele 9 firme de taximetrie din București pentru a putea lăsa și eu articolul ăsta aici. Articol pe care l-am văzut prima dată share-uit de Cismaru și apoi preluat de câteva sute de persoane.

Folosesc UBER de când s-a lansat în România iar în ultimul an am ajuns să îl folosesc zilnic pentru două sau trei curse, dat fiind că îl folosesc foarte mult și pentru iTUX. Cred că de asta am ajuns pe la 842 curse (aprox 7063 km). Asta așa ca să fie clar că nu vorbesc din idei de pe Facebook.

Practic, în fiecare dimineață iau un UBER către birou ori către întâlnirile pe care mi le stabilesc în prima parte a zilei și mereu dau comandă între 09:00 și 09:30 în zona mea, aici în Pantelimon. Anul trecut, era imposibil să prind o mașină, fie UBER X ori Select, în acest interval orar fără să accept un surge. Între 08:50 și 09:50 era mereu un surge care varia între 1.3x și 2x. Dacă cumva era și ploaie sau ninsoare afară se putea duce și către 3x. Așadar, ori plecam înainte de 08:50 ori lucram de acasă până pe la 11 și apoi fugeam spre birou.

În schimb, de vreo trei sau patru luni acest lucru nu s-a mai întâmplat. Indiferent de ora la care comand mașina, găsesc la preț standard fără probleme. Uneori stau 8-9 minute, dar mereu prefer să comand UBER Star ca să scap de șoferii cu 10-20 curse cărora trebuie să le explic eu cum funcționează aplicația sau cum e cu destinațiile multiple. Sincer, ultima mea grijă la 9 dimineața este să îi învăț pe alții să își facă treaba.

Acum că stau și mă gândesc, nici seara nu prea am mai prins surge-uri, prin oraș, indiferent de zonă. Sunt zile când dau comanda și în jur de ora 18:00 și la fel, zero surge. Singura dată în ultimele luni când am prins un surge a fost acum vreo două săptămâni în centrul vechi, un 1.2x. Atât.

Întrebarea pe care mi-o pun acum este alta: au scăzut comenzile UBER în zona mea ori a crescut numărul de parteneri UBER atât de mult încât s-a echilibrată balanța cerere/oferta?

 

Când vei putea cumpăra de pe Instagram, ce o să facă influencerii?

Aseară, la discuție lejeră de luni, am ajuns puțin cu subiectul pe la Instagram și Pinterest. Discutăm cum eu de abia aștept ca cele două să introducă worldwide și către tot userbase-ul modulele de vânzări/cumpărături. Vezi o jachetă într-o poză, dai click, alegi mărimea, one-click payment și gata.

Pentru industria fashion, o să fie un super nou canal, iar brandurile care au reușit să adune milioane de următori o să înceapă să îi monetizeze cu posibilitatea monitorizării performanței. Până acum doar vindeai un stil pe Instagram, încercai să rămâi top of mind sau pur și simplu transmiteai starea de spirit la brandului, mood photos. Dar mai greu cu product tags, links, conversii și alte tool-uri pentru performance marketing.

În schimb, o să fie cam nasol pentru autointitulații influenceri, de pe la noi și de pe afară, când o să fie atât de transparent totul, cu cifre clare de lead generation sau vânzări. Greu să mai ceri 1000 EUR când activarea ta de pe Instagram a generat 10 click-uri pe produs și ai vândut doar două fulare și un breloc.

O să se ducă și vremea campaniilor doar de awareness, iar brandurile o să își dorească din ce în ce mai multe vânzări cu un cost cât mai mic de conversie. Prea ne lăudam în like-uri și vizualizări, iar influența este așa ușor de mimat.

Acum se poate ascunde această lipsă de eficiență, dar când o să poți vinde direct din/în Instagram, ce scuze vor mai apărea? Totul o să fie în cifre, iar cu cifrele nu ai cum să te lupți și nu le mai poți jongla pe degete.

Cum vom închiria sau cumpăra haine în 2028

Citeam articolul de pe Business Of Facebook despre „The Store of Future” dezvoltat de către cei de la Farfetch. Vorbim de altă ligă de business, Farfetch fiind evaluat la un miliard de dolari și considerat de mulți mai performant decât Net-a Porter și Neiman Marcus. Noi nu putem decât să ne uităm de jos la ei.

Se tot vorbește despre magazinele viitorului, mai ales săptămâna aceasta, o dată cu lansarea primului Amazon Go și toată lumea vine cu idei și propuneri care mai de care mai futuriste. De ce lumea este atât de preocupată în continuare de vânzările offline? Pe segmentul de luxury, unde e-commerce-ul reprezintă acum 7%, acesta este estimat să ajungă la 20% în 2025. Asta înseamnă că în continuare 80% din vânzări vor fi offline.

Dacă vorbim de oglinzi cu sisteme de operare pentru a putea cere alte produse sau mărimi cât ești în cabina de probă, despre popularea automată a wishlist-ului în funcție de produsele pe care le atingi în magazin, mă gândeam cum mi-ar plăcea să evolueze și toată nișa de rental.

Mi-ar plăcea ca în 5-10 ani să fie mult mai accesibile cabinele scanner care să îți genereze imediat toată fișa de mărimi corporale, iar acestea să fie amplasate prin centre comerciale și nu numai. Te duci la o cabină de măsurători și imediat ai urcat în cloud mărimile. Acesta mi se pare cel mai important milestone pe care industria îl va avea de trecut pentru a putea schimba într-adevăr modul în care cumpărăm haine.

Ajungi acasă și pe telefon deschizi app-ul fiecărui magazin și dai direct comanda. Dacă e de retail, softul îți folosește mărimile pentru a te încadra în cea mai apropriată mărime (probabil anumite business-uri o să îți ofere și posibilitatea contra-cost să îți retușeze produsele), iar dacă este rental (acest segment o să crească exponențial în următorii 5 sau 10 ani, în Europa de Est și în România) e și mai simplu. Business-uri precum iTUX o să primească fișa ta, o să îți identifice mărimea, o să calculeze automat ce modificări trebuie făcute și imediat după, produsele tale sunt trimise în atelier.

Iar tu vei primi acasă, chiar și în 24h dacă ești uituc și te-ai trezit în ultima clipă, husa cu ținuta ta, modificată pe corpul tău, oriunde în țară sau în Europa (hai totuși în 48h atunci). Când voi putea, ca business, avea acces la mărimile fiecarui lead/client atunci îmi va fi extrem de ușor să pregătesc totul pentru el, iar interacțiunile noastre să fie doar digitale.

Asta ar însemna o deschidere imensă pentru un segment încă nepregătit pentru cumpărăturile online: încă e dificil să îți închiriezi un costum online. Dar în viitor…