Moda prostului gust

Nu mai e nicio mirare când zic că mulți dintre noi nu avem măcar o urmă de educație vestimentară, că sigur vă așteptați de la mine să zic așa ceva. De câțiva ani tot o țin sus și tare cu a mea, că ține de bun simț să te îmbraci corespunzător, că nu e greu și nici scump să te îmbraci bine și așa mai departe.

Am realizat, după tot acest timp și vorbe în sisif, că nu e vorba despre cum românii nu știu să se îmbrace. Ei știu să se îmbrace conform culturii și nivelului de educație pe care noi, ca țară, îl avem. Practic, este moda prostului gust. Asta e România. O țară a prostului gust, oricât de mult am vrea să o negăm, doar ne mințim singuri. O regăsim în toate aspectele vieții de zi de zi, de la cum vorbim (prescurtând totul și făcând economie de litere și logică), la cum mergem pe trotuar/la volan și până la cum ne comportăm pe internet.  Da, comportamentul pe internet mi se pare o chestiune care ține de bun simț și educație. Plus, regăsim această deviație a bunului gust și în ce consumă românii ca fiind cultură/educație. Pur și simplu, în tot ce citesc pe internet sau ce distribuie mai departe.

Uitați-vă la „milionarii noștri”, la vedetele noastre și la ce consideră ei ca fiind „de bun gust” sau „cu stil” și în ce știri apar despre ei. Aia e România noastră. EI sunt modele/idoli pentru o mare masă a populației. Uitați-vă la ce consideră edilii români decorațiuni sau eveniment decent sau de bun simț. Vă amintiţi decorațiunile de Paște ale lui Firea? Și mulți le-au admirat. Avem sate întregi cu palate cu termopane albe, ale căror proprietari nu sunt de vreo etnie, ci români de ai noștri. E suficientă o fugă în orice oraș din țară la câte o „galerie comercială” sau cvasimagazin universal să vedeți ce se caută. Că doar nu ar aduce marfa care nu se cere, nu sunt atât de fraieri. Știu clar băieții că trebuie să aducă chestii proaste și urâte, eventual (nu neapărat) și ieftine.

Iar eu mă enervez când îl văd pe unul cu gulerul ridicat la tricoul polo? Ori pe câte unul cu pantalonii cu 10cm lipsă și adidași iarna?

Asta promovăm, asta primim în schimb. Nu putem spune despre cel de mai sus, care poartă gulerul ridicat la un tricou polo, accesorizat cu un lanț și o pereche de pantaloni de trening, că acesta este singurul lui defect, el fiind o persoană care ascultă în BMW-ul înmatriculat în Bulgaria muzică de Bach sau Vivaldi. Asta știe el ca fiind „de bun gust” sau „mișto”. Pentru că fix asta vede în viața lui, zi de zi. În anturajul lui, în familie, în newsfeed-ul lui. Asta vede în România lui. Pentru că este România lor, nu mai este de mult România noastră.

Și ne place să promovăm moda prostului gust. De dimineață până seară, pe internet sau la televizor, pe stradă, oriunde. Slavă Domnului, avem o emisiune intitulată „Bravo, n-ai stil!” (aparent se fac articole despre cum e la preselecții, atât de important e) care promovează fix opusul. Nu mă credeți că e plin de prost gust peste tot? Doar citiți comentariile de la diferite știri distribuite pe Facebook. Intrați pe grupurile românilor din străinătate. Oho, s-ar putea să vă doară capul după, să aveți aproape Ibuprofenul. O să vedeți acolo cultură, logică și inteligență. Și toate aceste „plusuri” se regăsesc în toate caracteristicile unui individ.

Iar partea nasoală e că își formează familii numeroase, cu câte 3-4 copii pe care îi învață fix aceleași lucruri. Fix aceleași deviații de bun gust și stil. Iar noi rămânem în minoritate.

Kebun, Condimental de Calif și reorientarea unui brand

Am descoperit Calif-ul de la Iancului odată cu intrarea mea „oficială” în online-ul din România, după o conferință sau petrecere am ajuns la restaurant și am pus întrebarea clasică: „Ce e Dil Kebab?”. Da, atât de cunoscător eram, fiind un client banal de shaorma.

Doi ani mai târziu, într-o noapte, îi spun unei persoane proaspăt întâlnite: „Hai să mâncăm ceva bun, ar merge un Calif și după o Shoterie!”. Deja mi-au intrat în reflex cele două localuri, încât am riscat să duc o fată, la un „first date”, atât la Calif, cât și la Shoterie. Am făcut o treaba bună, a ieșit cu mine și după.

Luna trecută, Calif a început reinventarea întregului brand și ne-a întâmpinat cu „Condimental de Calif„. Pe lângă noul meniu, eram curios de unde a venit ideea de „Condimental”, așadar l-am scos pe Nebunoiu la o limonadă și mi-a povestit câte ceva despre această mișcare.


Ce face „kebunul” să fie special și să fie un concurent pentru Dil –  Lipsa completă a uleiului din prepararea (ok, disclaimer, tava în care se pregătesc cartofii e una cu puțin ulei și atât) tuturor produselor noi! Carnea e făcută tot la shish, dar la aparate electrice. Falafelul, cartofii, totul e făcut la cuptor și fără niciun strop de ulei, iar orezul este preparat la abur.

Mâncare gătită – da, o să avem acum, pe lângă Dil/Kebun, și mâncare gătită la Condimental. 5 supe și 5 feluri principale, ce se vor roti câte 1+1 pe zi. De abia aștept să mănânc ceva de la ei.

Nu mai stăm la coadă după cei care comandă 231 Dil-uri – FINALLY! Da, în locatia nouă există două stații de servire de unde îți poti ridica comanda. Soft-ul implementat calculează timpul necesar preparării comenzii, iar dacă acesta depășește 5 minute (adică ai mai multe produse), ești mutat la stația de ridicare numărul 2 (împreună cu cei care ridică la pachet comenzile), fără să îi mai ții după tine pe cei ce așteaptă un singur produs. Asta înseamnă că stația de service numărul 1 este mereu focusată pe clienții care mănâncă în locație.

Cât a durat totul, de la idee la primul client – aproape un an de zile! Da, când iei o astfel de decizie, nu se întâmpla lucrurile peste noapte. De la idee, la proiect, la bugetare, research și până la implementare trec multe luni. De exemplu, meniul pe care îl putem testa la „Condimental de Calif” a durat patru luni de zile, să fie „desenat”, testat, gustat și pregătit în cutii.

De ce „Condimental de Calif” și nu „Calif” în continuare – Au simțit nevoie de o schimbare, de un refresh, de o nouă provocare. Să ai un produs care merge de minune și să încerci să îl întreci. That’s real business. De asta, vine acum iPhone 8. Totul e reorientare pentru cei de la Calif, de la arhitectura și design-ul locațiilor (de ex: cărămida pe care o veți vedea în „Condimentalul” este adusă în Brazilia), îndepărtarea de „restricțiile” denumirii de „calif” pentru meniu și asa mai departe.

Ce se va întâmpla cu celalalte două locații Calif – ușor, ușor se vor transforma și ele în „Condimental”, anul acesta. Îmi plac business-urile care înțeleg clientul și care încearcă să facă orice schimbare treptat, cât mai puțin invazivă în interacțiunea clientului cu brandul. Tocmai de aceea, cei de la Calif nu se grăbesc să schimbe imediat meniurile, design-ul vechilor locații.

Un brand care își respectă angajații și vecinii – de aceea, noul local are un program doar de luni – vineri, de la 11:30 – 20:00. 

Condimental Piața Victoriei – În Septembrie/Octombrie vom putea da o fuga rapidă până în Piața Victoriei să putem lua un super prânz #kebun în noua locație „Condimental de Calif”

București nu este suficient pentru ei – băieții se gândesc deja la Calif prin țară și prin Europa. That’s the spirit. Când ai un business, încearcă mereu să îl gândesți scalabil și pe termen lung. Nu urmări doar venitul imediat, juma’ de an, un an etc. Gândește-te unde vrei să îl duci peste cinci sau zece ani. Și dacă ajungi acolo, de abia atunci te poți numi „manager” sau „antreprenor” de succes.

Cândva, vom putea comanda și acasa/la birou un #kebun sau #dil – Dar mai avem de așteptat. Lucrurile bune vin celor care așteaptă, așa umblă vorba prin târg.

Eram curios câte dil-uri vând cei de la Calif și am aflat, oarecum – unul din trei clienți Calif își comandă Dil! Iar într-o zi bună, peste 1000 de oameni le trec pragul într-o singură locație.

De ce se serveşte totul într-un „box” – Ideea de a servi totul într-o cutie special realizată (după vreo 3-4 experimente și stanțe folosite, inside info) pentru acest produs mi se pare genială. Este comod, ușor și totul este gândit și optimizat pentru a putea fi luat la pachet și mâncat fără nicio problemă la birou. That’s client oriented business.


Meniul Kebun @ Condimental de Calif


Acum revenind la noile meniuri disponibile în locația „Condimental de Calif” de pe Bulevardul Mărășești 100 (nu aveți cum să-l ratați, este chiar în intersecția cu Splaiul Unirii)…
Din cele 9 feluri de Kebun ( 3 cu pui, 3 cu vită, 3 cu falafel ), mi-au atras atenția 5 și pe 3 dintr ele am și apucat să le testez:

  • Kebun de vită cu cartofi, maioneză și castraveți murați
  • Kebun de pui cu orez, sos oriental și pătrunjel
  • Kebun de falafel cu hummus, tahina și tabouleh
  • Kebun de vită cu orez, tahina, rodii și pătrunjel 
  • Kebun de pui cu cartofi, maioneză și castraveți murați

Le-am testat până acum pe ultimele trei și urmează săptămâna viitoare să le degust și pe primele două. Tot ce pot să vă spun e că #kebun-ul de pui cu cartofi, maioneză și castraveți murați m-a facut sa ma simt din nou copil, la mare. 

Dacă mai poți și desert, îl vei primi gratuit!

Dacă ajungi la Condimental de Calif în luna iulie, să știi că poți să le spui la casă parola #maipotșidesert și vei primi un desert din partea casei (în limita stocului disponibil).

UBER: nemulţumirile clienţilor, nemulţumirile şoferilor

UBER-ul o ia razna grav în București, din ce în ce mai mulți șoferi slabi pregătiți, care nu știu folosească un Waze ori aplicația de UBER, mașini de rahat, șoferi care anulează curse ca să te ia apoi cu surge. Am citit ieri și la Lorena Buhnici ceva similar cu un șofer nesimțit de UBER.

Șoferul care ceartă și ridică tonul

Evit să îmi pun întâlniri dimineața, la iTUX, pentru că știu ce horror este traficul în zona de nord. Ieri a trebuit să am o întâlnire cu un bun client care nu avea altă disponiblitate pentru o probă și am stabilit că ne întâlnim la 08:30.
 
Totul bine și frumos, iar pe la 07:34 mi-am comandat un UBER și l-am așteptat pe domnul Sorin cu o Skoda, cu două destinații în gând: o oprire intermediară pe Dorobanți și apoi biroul iTUX din Aviației. Sunt în drum amândouă, nu e mare deranjul să le bifez pe amândouă. Folosea relaxat Google Maps și asculta blană radio zu, pentru că aparent sunt foarte distractivi băieții de fac matinal acolo. 

 

Ma oftic ca nu i-am retinut numarul de inmatriculare, dar o sa il cer la UBER.

Lăsând la o parte că aplicația îi mergea în reluare și îi arăta unde să facă dreapta după ce treceam de strada pe care trebuia să intrăm și a trebuit să îi explic ce și cum, la un moment dat a început distracția.

Ieșind de pe Strada Gafencu (l-am rugat să scurteze prin Nordului ca să evităm intersecția cu Caramfil) a făcut dreapta (așa cum e obligatoriu) și a mers până la intersecția cu Str. Ștefan Burileanu și a făcut stânga și a dat să meargă până în Alexandru Ștefănescu. I-am zis că era mai simplu, când a făcut stânga să fi întors direct către pod (dunga de circulație îți permitea acest lucru), că nu știu cât de aglomerat este în față, iar pe Caramfil era pustiu.

A început să se enerveze, să îmi atragă atenția că el nu vrea să încalce regulile de circulație (deși avea voie să întoarcă), să îmi spună și citez „nu mai vin niciodată să vă iau, că suntem vecini, că toți aveți senzația că e vina noastră că e aglomerat”. Am tăcut deși mă călcase pe coadă comportamentul lui. Voiam doar să ajung la întâlnire.

A continuat pe un ton agresiv, ridicat, de urla la mine în mașină:

„Vă credeți toți împărați, ați lăsat taxiurile galbene și veniți la noi și vă credeți împărați că dați niște bani”

„Ce vă deranjează dar ce vă deranjează? Ia ziceți-mi?!”

I-am spus că am o problemă cu tonul lui și de unde această stare de nervi, că refuz să discut cu el așa.

„Că m-ați enervat, d’asta, că toți vă credeți împărați! Sunteți niște zei, normal că mă enervez, că nu mai pot cu voi! Să îmi dați o stea, nici nu mă interesează, să nu vă mai văd!”

I-am atras din nou atenția să aibă grijă la tonul și vocabularul folosit și i-am recomandat să își schimbe meseria dacă se enervează așa ușor cu fiecare client, căci eu nu plătesc că să urle cineva la mine. Există BDSM pentru asta, probabil, dacă vreau.

A continuă să comenteze ton agresiv, ridicat până la destinație. Pur și simplu, urla de nebun în mașină.

Îl sfătuiesc să urmeze un curs de „anger management” și să se lase de meserie, că cine știe cine i se suie în mașină și poate nu o să fie așa de înțelegător când se urlă la el. Dar da, sper să zboare din UBER. Și da, astăzi îi fac și reclamație, deși cei de la UBER se cam șterg la dos cu reclamațiile.

Ah, că era să uit, drag șofer care respectă regulile, vezi că ai mai încălcat pe puțin vreo cinci reguli de circulație, inclusiv făcut stânga la obligatoriu dreapta, asta cât m-am uitat pe unde merg și nu stăteam doar cu nasul în telefon.

Sofer care nu intelege UBER

Aseară, după ce le-am vorbit studenților de la Master am luat un șofer UBER să fac și o livrare pentru un client premium și să ajung acasă. Pe drum, șoferul m-a întrebat de cât timp folosesc UBER și dacă sunt mulțumit. I-am zis că îl folosesc de la lansare și am peste 400 curse  și cu puține excepții (pana mea, dimineață îl întâlnisem pe domnu’ nervos) sunt mulțumit.

Total Curse UBER

Total Curse UBER

Apoi a continuat până am ajuns acasă să îmi explice cum e a două zi de UBER și ca e foarte dezamăgit, că au început să vină taximetriștii la UBER (de parcă noi nu ne-am dat seama), că e prea ieftin, că merge pe gratis și că nu va mai continua căci lui nu îi convine. Mergea pe mașină personală, fără GPL, fără nimic și nu îi convenea să nu facă mai deloc profit.

Ce-i drept, e aiurea ca un serviciu precum UBER să fie mai ieftin decât un Pelican sau orice alt taxi. Avea un i30 extrem de curat, era îmbrăcat ok și vorbea tare civilizat. Fără tarife OK sau bonusuri (zicea că și bonusurile s-au scos și nici deconturi pentru „aspect” nu se fac), tot vom avea șoferi care refuză să mai intre pe UBER sau care vor pleca și calitatea o să tot scadă.

Un lucru e cert: nivelul calității șoferilor a scăzut vizibl. Prețul trebuie să crească pentru a putea beneficia de calitate.
   
   
 

 

BeanZ: Abonamentul tău la cafea

Nu cred că e vreun secret că sunt fan cafea și pentru mine ziua de muncă nu poate începe fără să îmi fac întâi cafeaua. Sunt omul ăla ciufut care nici nu deschide aplicația de mail fără să își facă cafeaua înainte.

Am tot încercat în ultimul timp toate felurile: boabe, măcinată, capsule, tonomat la metrou! Cine nu a băut cafea la 1 leu nu a fost student adevărat. Mai ales că mă mai enervam când mă luăm cu altele și uităm să îmi cumpăr cafea și mă trezeam ori la birou ori duminică după-amiază (după Shoterie), fără cafea în casă. Nasol.

Săptămâna trecută am văzut pe Facebook reclamele celor de la BeanZ, un brand nou nouț pe aici pe la noi, care vor să intre pe piața de cafea premium, în format capsule. De când cu iTUX, sunt mai atent la poveștile și la cum îmi comunică un brand. Tov ăla care te convinge să cumperi sau să închizi tab-ul.

Ce îmi place la BeanZ? Îmi oferă două variante de cafele: cele standard (blended) și cele de fermier. Da, băieții s-au plimbat prin lume, au găsit fermieri prin țări mișto, gen Honduras, Tanzania, Uganda și le-au cumpărat producția de cafea! Ce e și mai mișto? Acești fermieri se vor schimba la perioade regulate de timp. La anul s-ar putea să beau o cafea din Peru sau Costa Rica.

Îmi place că deja brandurile încep să spargă bariera produsului și să ofere experiențe. Nu mai este doar o cafea. Este o cafea produsă de Syeh, din Indonezia, care o să aibă mereu o origine și gust diferit față de cea a lui Eduardo din Nicaragua. Mi-l prezintă pe Syeh ca și cum ar fi vecinul meu de la doi, atât de prietenos și familiar.

Ieri am adus la showroom la iTUX, un aparat BeanZ și două sortimente cafea. Astăzi toată ziua am profitat de acel „Welcome Kit” și am gustat împreună cu Oana toate originile și felurile de cafea! Până acum preferatul meu este Gabriel. Da, da, cel din Uganda.

Ah, încă o chestie despre băieții de la BeanZ: funcționează pe bază de subscripție lunară. Te abonezi, îți alegi lună de lună ce cafea vrei și ei ți-o livrează. Well, măcar așa știu că am ce să îi ofer domn’soarei, duminică dimineață. Ce ziceam, nu doar îți vând cafeaua, dar se asigură că nu rămâi niciodată fără. Serviciu extra. Like.

Prețurile la aparate sunt decente, între 400 și un pic și 1100. La cum se poziționează, vor să fie concurenți direcți cu băieții de își fac reclamă cu George Clooney, care au aceleași prețuri. Au și o promoție acum la lansare, dacă te folosești de cuponul „BEANZNATION„, la ei pe site, poți lua aparatul Wave (cel pe care îl am și eu) la doar 319 RON și primești și welcome kit-ul de care îți spuneam că ne-am bucurat noi la birou azi.

Coloana sonoră a metroului

Încalc puțin propria regula privind subiectul articolelor pe blog, dar aseară, după foarte mult timp, un cântăreț de la metrou m-a făcut să mă întorc din drum și să îi las niște bani.

Omul era în pasaj la Unirii și cânta la saxofon, un fel de jazz, plăcut urechii și perfect pentru starea mea de spirit, „de după birou”. Arăta ok, îmbrăcat normal, se vedea clar că e pur și simplu un artist și nu un „cerșetor profesionist”, cum am mai văzut de multe ori în pasaj.

Mi-am amintit de metroul londonez și de stațiile lor unde există locuri special amenajate pentru „street artists”, oferite pe bază de cerere și cu un permis. Toți pe care i-am întâlnit la ultima vizită în Londra, prin februarie 2016, erau în locuri clar marcate cu un poster pe jos și din când în când mai treceau angajații de la Tube și îi mai verificau. Acest fenomen de „street artist” în România îl întâlnesc extrem de rar și este deseori confundat cu cerșetoria. Nu sunt de acord cu acesta confuzie idioată. Sau uităm când dăm share (ziua, frumos, de la birou) la articole cu Ed Sheeran cântând la colț de bloc pentru bani?

În Londra cred că de două sau de trei ori m-am oprit și am stat să îi ascult minute bune. Îmi amintesc clar de o negresă cu o voce superbă, cu mult peste destule voci pe care le-am auzit în așa zisele trupe live de pe la noi. Era o plăcere să dai de astfel de voci și spectacole, când schimbai de x metrou ca să ajungi unde trebuia. Că de, noi încă mai construim metrou în Drumul Taberei.

Și mi-ar plăcea să văd sistemul asta implementat și în București, la metrou. Locuri special amenajate, oferite corect (nu vreau să îmi cânte cineva din repertoriul lui Salam) pentru tinerii artiști! De ce? Unul la mână, le oferi o variantă semi-reglementată de a câștiga un ban în plus. Plus, unii dintre acești tineri artiști reprezintă o „șansă” la popularitate, măcar pe internet. Prinde o seară bună, două-trei clipuri video, un live pe Facebook sau Instagram și peste noapte este vedetă pe online. Știam de Marian Godină acum câțiva ani? Știam de Anna de 13 ani acum câteva săptămâni? Nu, pentru că atât de repede te poate ridica online-ul, atunci când meriți.

Doi la mână, ridici nivelul calității călătoriei cu metroul pentru sutele de mii de bucureșteni care înjură zilnic conducerea Metrorex. Vorba aia, boscorodim când stăm și așteptăm două-trei metrouri pentru a ne putea urca sau pentru că ne călcăm în picioare prin pasaj. Acum măcar am face toate astea pe un fundal sonor de calitate. Și pentru câteva clipe ne-am simți și noi că „afară”, fix pentru ce tragem cu toții, să ridicăm țara asta, prin lucruri mici.

Mi-ar plăcea să aud dimineața, la metrou la Victoriei, o chitară electrică, să mă trezească mai rapid decât o cafea și seara, ceva chill, un jazz.

Lucuri mici, investiții minime care ar aduce un plus tuturor părților implicate. Mici gesturi și idei pentru care am ieșit în stradă: normalitate, decență și zâmbete.

Imaginați-vă că dați peste asta la metrou, mâine

Vă las câteva clipuri de pe YouTube, din Londra și New York și gândiți-vă cât de simplu ar fi să fie și la noi așa. Apoi răspundeți la întrebarea: De ce nu?

(Poza de la cover gasita pe Google Images la Spectacular.ro)

Îmi pare rău că îmi place decența!

Aseară îmi propusesem să mă relaxez citind ceva, orice, pe Kindle. Cum niciodată nu reușesc asta, am ajuns să zapez pe la televizor și am trecut și peste KanalD, unde rula o pseudoemisiune unde este invitată regulat și doamna Iulia Albu. Da, Iulia Albu, cea cu găina, ca să vă fie mai ușor de amintit.
 
Avea o ținută superbă, cu o mătura înfiptă în coc. Da, mătură înfiptă în coc. Simplu, discret, de bun gust și civilizat. Nu mai are rost să comentez mult pe seama ținutei sau a stilului Iuliei Albu. Mi-am spus  părerea aseară, pe Facebook.

Interesante au fost reacțiile de după postare. Am tot primit aseară mesaje de toate felurile, de la inepțiile postacilor de internet, la mistouri despre Iulia Albu și în final și câteva pertinente despre cum ținutele formate din costume și cămașă înseamnă „corporație” și trebuie să dispară, ceva cu elitism social fals. Au fost chiar interesante discuțiile, de aici și acest articol.

Prefer decența și simplitatea. De aceea nu o să mă vedeți recomandând o ținută exagerată doar pentru că am găsit-o pe un catwalk sau a pozat-o vreun influencer de pe la #mfw pe Instagram. De asta nu voiam să fiu un blogger de fashion. Simplitate pentru că mereu o cămașă albă cu o pereche de blugi ori un tricou cu o pereche de blugi o să mi se pară de zece ori mai elegante, mișto, sexy ori mai bine alese decât o ținută „fashionable”, cu tot felul de invenții sau artificii vestimentare. Asta sunt și nu mă voi schimba, pentru asta militez și asta voi încerca să educ lumea din jurul meu. Văd această mișcare, pe care nu o pot înțelege, către exagerări peste tot, doar de dragul senzaționalului și al numărului de like-uri.

Da, stilul meu este orientat către cămașă și costum pentru că așa m-am format în mediul în care am lucrat. Un sfert din viață am lucrat printre costume și automat mi-am format o pasiune pentru ele. Un fel de win-win situation. Nici eu nu suport, la rândul meu, colegi de breaslă care până și vara, pe 40 grade, umblă în costume la 3 piese, cămașă, cravată și așa mai departe. Alte exagerari. Pe 40 grade, în soare!  Nu, eu stau foarte relaxat într-o cămașă de in, fără să am vreo problemă. Și eu mă duc la muncă în tricou și dacă am vreo întâlnire sau ceva oficial, am frumos două sau trei ținute pregătite la birou, în care să mă schimb. Simplitate și decență, nimic exagerat sau incomod. Când trebuie, mă adaptez.

Consider că un bărbat arată bine și într-un tricou și o pereche de blugi, combinate așa cum trebuie și purtate cu ATITUDINE. Mai are rost să zic de cămașa albă? Nu, știți bine părerea mea despre ea și cât de mult o recomand. În același timp, la fel de prost mi se pare că arată un bărbat în costum când se vede clar că nu îl „poartă”, că nu și-l asumă!

E doar o rugăminte către voi: păstrați decența! Nu exagerați! Băieți, nu este nevoie să fiți non stop la costum și la patru ace pentru a demonstra ceva. Aveți stil, atitudine sau eleganță și fără. Sper. Nu vă mai pozați zilnic cu trabucuri, tesare, cafenele sau prin cluburi. Că știm cu toții că nu duceți viața asta mereu. Nu asta înseamnă „gentleman, cititi aici de ce. Fetelor, sunteți sexy și în cele mai simple ținute! Chiar și în tricoul ăla urât pe care îl tot ascundeți prin șifonier. Nu mai încărcați orice ținută cu zeci de artificii și accesorii.

SINCERITATE. Sunt un nebun că recomand sinceritatea pe social media? Probabil, dar na, sunt băiatul nou pe aici, scriu pe acest blog doar de un an de zile. Unii zic că mi-aș fi ales ceva tabără.

Cu exagerări nu ajungem nicăieri și nu reușim nimic. Păstrați-vă decența și simplitatea în toate lucrurile pe care le faceți în viață, fie că vorbim de modul în care vorbim, în care ne îmbrăcăm sau în care ne comportăm cu ceilalți. Pentru că buna educație include și felul în care te îmbraci 

 

De ce nu vreau să fiu un blogger de fashion

Încă de când am început să scriu aici, am avut o problemă în a mă decide ce fel de blog vreau să construiesc. Îmi doream să scriu despre „fashion” și nu de „fashion”. Știam că prin postura jobului am șansa să scriu ceva mai mult decât despre haine și despre cum să le asortezi.  Mă bucur de acces la informații „behind the scenes” pe care puțini îl au. Dar m-am luat dus de valul like-urilor și nu am făcut asta.

Da, este catalogat „blog de fashion”, deși nu am făcut niciodată o ședință foto pentru vreun articol. Nu am scris despre cum mi-am băut cafeaua și apoi să înșir brandurile pe care le-am purtat. Nu am scris despre filmele (cu o excepție) la care am fost invitat și am acceptat să merg. Invitații pe care, la sfaturile unui bun prieten, am început să le refuz politicos. Am vrut să scriu doar despre ce mă reprezintă și unde am o credibilitate în afirmații. Am preferat să scriu despre cum poți tu purta o haină, nu despre cum o port eu.

Nu vreau să scriu doar despre haine și despre cum să le porți. Vreau să am libertatea de a aborda mult mai larg acest subiect, la un nivel mult mai ridicat. Prefer să scriu mai puțin dar să existe articole despre industrie, despre marketingul firmelor de fashion, despre cum se comportă jucătorii de pe piața din România și așa mai departe. Au fost multe momente în care mi-aș fi dorit să scriu despre un subiect random și m-am abținut, respectând, astfel, blogul și pe voi.

Nu voi începe să scriu despre orice, doar de dragul de a mai publica un articol de două-trei rânduri (pe care să le pun integral în statusul de pe Facebook, când dau share) și un clip de pe Youtube.

O să devina blogul unui individ care lucrează în fashion, care se ocupă de un proiect care încearcă să își facă loc în piața din România. Un blog unde moda este privită ca business: articole despre piața de made to measure din România, despre cum se face consultanță vestimentară la noi. Ușor, ușor voi atinge și subiectele mass-market, fashion retail și multe altele, dar din același spectru.

Formula 1 – 2017: Piloți, Marketing, Calendar, Pariuri

Dacă este ceva cu care îmi înnebunesc prietenii de pe Facebook, pe lângă haine/fashion, atunci vorbim de Formula 1 🙂 Așa, ca disclaimer, pentru acest articol.

Sezonul trecut de Formula 1 ne-a oferit câteva surprize bune pe final de sezon. Am avut rocada Red Bull/Toro Rosso pentru Verstappen, titlul câștigat de Nico în ultima cursă și, apoi, anunțul acestuia că se retrage din competiție. Îmi amintesc când a apărut știrea, eram prin oraș și tot primeam tag-uri și mesaje cu link-ul și prima mea senzația a fost că e farsă a departamentului de Marketing de la Mercedes. Apoi am citit mesajul pe profilul lui Nico și na…

Rămân la părerea că Nico a luat decizia asta și pentru că era conștient că o să fie tare greu de apărat acel titlu, în fața unui Lewis montat și fără motoare care îi cedează când acesta are un avantaj de 25 secunde.

Lewis Hamilton (GBR) Mercedes AMG F1 W07 Hybrid retired from the race with a blown engine. 02.10.2016. Formula 1 World Championship, Rd 16, Malaysian Grand Prix www.xpbimages.com, Copyright: Charniaux / XPB Images

Lewis Hamilton (GBR) Mercedes AMG F1 W07 Hybrid retired from the race with a blown engine.
Copyright: Charniaux / XPB Images

Piloți confirmați (sau nu) pentru 2017

În afară de tot suspansul acesta, cu locul liber lăsat de Rosberg, nu prea s-a întâmplat mare lucru la echipele de top. Ferrari și-a păstrat linia Seb/Kimi, Red Bull rămâne cu senzația Verstappen și cu simpaticul Riccardo. La Williams s-a retras Massa, iar la volanul monopostului se va afla canadianul Lance Stroll, un puști de 18 ani, campion în Formula 3 Europeană (fost junior Ferrari, e de un an în programul Young Driver la Williams).

Apar tot mai mulți puști în Formula 1, veniți pe talent sau ADN și nu cu sponsori în spate. Așa poate scăpam pe viitor de ratați gen Maldonado. Îl avem Esteban Ocon (20 ani), confirmat pentru Force India și Stoffel Vandoorne (24 ani), confirmat pentru Mclaren. Nici nu mai are rost să îl menționăm pe Verstappen, care sezonul trecut, câștigând cursa din Spania a devenit cel mai tânăr pilot câștigător de Grand Prix de Formula 1, la doar 18 ani și 228 zile.

Și acum întrebarea se pune: „Cine o să fie colegul lui Hamilton la echipa campioană?„. Ai echipă care domină competiția de 3 ani, ai un pilot confirmat, triplu campion mondial. Pe cine aduci lângă? Inițial s-au dat 3 nume: Verstappen, Wehrlein și Bottas. E clar că Red Bull nu o să renunțe la viitorul superstar al competiției. Wehrlein e prea tânăr pentru a fi în prima linie cursă de cursă. Rămânem cu Bottas, care probabil are cele mai mari șanse să ajungă la Mercedes. Parcă venind de nicăieri.

Niciodată nu m-a dat pe spate Bottas, nu prea îl văd la Mercedes. Da, un cuplu Lewis/Max ar cam rupe totul în Formula 1 și ne-ar aduce și mult spectacol, Max nefiind un pilot care să respecte ordinele de echipă. Mi-aș dori să văd dueluri la echipa campioană, roată la roată. Nu doar depășiri la boxe.

Se tot vorbește de un schimb Mercedes – Williams, Bottas venind la Mercedes, iar Paddy Lowe să ajungă director la Williams. Despărțirea celui din urmă de Mercedes e deja confirmată „pe surse”. Acum trebuie doar să așteptăm.

Calendar

Lansările noilor monoposturi

21 Feb: Renault, TBC
22 Feb: Force India VJM10, Silverstone
23 Feb: Mercedes W08, Silverstone
24 Feb: Ferrari, Fiorano

Testele de iarnă 2017

27 Feb – 2 Martie: Circuit de Catalunya, Barcelona
7 – 10 Martie : Circuit de Catalunya, Barcelona

Etape

Ce este schimbat? Etapele din Malaezia și Singapore au făcut schimb între ele, Germania nu mai are etapă de Formula 1 acest an, iar cursa din Baku este cu o săptămână mai devreme, ca să nu se suprapună cu clasica de 24h de la Le Mans.

skysports-f1-calendar_3843359

Marketing

Îmi place mult marketing-ul din F1. Pe lângă clasicele reclame, promo-uri și mesaje de la piloți, avem, cursă de cursă, ceva notabil pe Twitter, la echipe. Mercedes are uneori momente mișto de trolling cu alti piloți sau echipe. Las mai jos poza pe care au pus-o pe Twitter după ce au câștigat pe traseul din Austria, cursa de casa Red Bull.

silver arrow gives you wings formula 1

silver arrow gives you wings formula 1

Dar campioni mi se par clar cei de la Red Bull. Mă distrez mereu cu clipurile lor. Să ne amintim de clipul cu monopostul de F1 prin Lincoln Tunnel în NY sau de cel pe lacul înghețat? Anul acesta, Red Bull Racing a mai servit câteva clipuri video savuroase. Sorry Mercedes, I love you, but these guys are so funny.

1.92 Second Challenge – Au reușit un pitstop de 1.92 și apoi i-au provocat pe Max și Daniel să vadă ce pot face ei în 1.92 secunde. Au avut de spart baloane, de scris cât mai multe numere, de mutat mingi de ping-pong dintr-un bol în altul :)) Se cam distrează băieții… Oare au vreun job disponibil? Aș trimite un CV. Doamne, ajută.

Bored Drivers sau cum spune domnul meu, Alex Grecu: Ce fac piloții de Formula 1 în vacanță.  Clipul e mortal, plictiseala de pe fețele lor e lux și muzică enervantă e fix ce trebuie.

Filmare 360° pe un monopost F1 – Fuck me!

 F1 vs. Rugby – Oare cine câștigă grămada?

Pariurile mele pentru 2017

  • Lewis campion, Max pe 2, Daniel pe 3 și Vettel pe 4.
  • Mercedes la constructori, dar cu o luptă mult mai strânsă cu Red Bull. Ferrari în continuare pe 3, iar pe 4 o să fie Williams, nu Force India.

Unde mai mergem? EP01 – GRAM Bistro

Sunt fixist, odată ce mi s-a pus pata pe un local, cu greu sunt convins să încerc și alte locații. De asta, când îmi spui cafenea, mă gândesc mereu la „Second Cup” de pe Decebal, iar când spui cină mă gândesc la „Trattoria Roma” de pe Mântuleasa.

Noroc că se mai ivesc ocazii și ajung să mai testez și alte locații. Înainte de Crăciun, domn’șoara Denisia m-a invitat la un pahar de vin, romantic, fix cum trebuie, la GRAM Bristo. Auzisem de el, dacă nu mă înșeală memoria, chiar am mai fost acolo acum un și ceva sau doi, când voiam să mă văd cu o prietenă, departe de ochii lumii.

GRAM Bistro se află la parterul clădirii America House din zona Piața Victoriei, lucru mișto, având parcarea mare din piață sau metroul fix lângă. Bine, dacă ești om normal și nu vrei să parchezi fix în față, blocând o bandă de circulație, cum se obișnuiește acolo. Ca să se poată lua frumos cafeaua de la Starbucks.

Cum sunt în planuri de a renova apartamentul și caut inspirație „industrială” peste tot, mi-a plăcut mult cum au făcut cei de la GRAM locația. Mi s-a șoptit în cască că are „influențe industriale, încălzit cu ingeniozitate, cu elemente din lemn și lumini ambientale cu nuanțe gălbui.”

Revenind la ale noaste, meniul e interesant, tot felul de preparate moderne, inventate, reinventate prin tot felul de combinații. Ce să vă spun, am mâncat un somon tare bun (denumirea completă era file de somon proaspăt, alături de linte, piure de mazăre, lemongrass și sos de șalotă), dar salivam la un steak de ton în crustă de susan cu alge wakame și sos de homar, care era savurat în fața mea. Oricât de bun ar fi fost somonul meu, acel ton era senzație.

Prețurile mi s-au decente pentru zonă, servicii și atmosfera. Ce am reținut la o trecere rapidă prin meniu: un pahar de vin (13-17 lei), un Aperol Spritz (22 lei), cafea (8 lei), somonul (36 lei), tonul (45lei).  Per total, dacă ieși la o cină în doi, probabil te duci către 150-200 lei (2 pahare de fiecare și mâncărurile cele mai scumpe din meniu).

Ce am mai găsit prin meniu?

  • Quesadilla de pui cu arome orientale
  • Pulpă de rață confiată cu piure de morcovi, pară trasă în vin și sos de merișoare
  • Antricot de vită cu mousse de cartofi dulci, sos de hribi și cartofi cu ierburi aromatice
  • Sufleu de ciocolată
  • Măr copt în Amaretto umplut cu nuci și fructe uscate

Vreau să mă întorc într-o seară la ei ca să testez cocktail-ul freestyle. Pe românește, îți faci singur cocktail-ul pe baza unui checklist. Nu știu, eu sunt obișnuit cu Shoteria, fără cocktail-uri, dar vreau să încerc.

Muzica fix cum trebuia, pe fundal, te puteai auzi ca omul. Încălzitoare afară pentru dependenții de tutun care nu au trecut la IQOS sau iFuse, ca să nu îți înghețe mâinile pe țigară. Nu e mare localul, la vreo oră după ce am ajuns, era full.

Probabil pentru după-amiază, să mergi la o întâlnire de business acolo sau pentru prânz e ok, dar seara probabil e util să faci o rezervare. E nasol să vii cu o domnișoară până acolo și să ți se spună că e full. E cam de bun simț să faci rezervare, dacă vrei să ai parte și de a doua întâlnire.


E genul de local unde să mergi cu o colegă de la muncă, dintr-un alt departament, cu care ți-ai tot aruncat priviri în ultimul teambuilding. Așa îi arăți că știi locuri frumoase prin oraș, să îi comanzi un vin bun care să meargă cu un vreun „dish” sofisticat.  La final, chemi un UBER și bagi direct adresa ta, ca destinație finală.

Globurile de Aur 2017: Așa da! Lista ținutelor reușite.

Bun! După articolul de ieri, legat de ținutele bărbătești de pe covorul roșu al Globurilor de Aur 2017, s-au cerut și exemplele pozitive. Well, cum jumătate din articol era deja scris, doar l-am terminat repede! Here it goes.

Înainte de toate vreau să precizez un lucru foarte clar: în majoritatea cazurilor nu este vina actorilor, nu ei își aleg vestimentația pentru un astfel de eveniment. Sunt echipe de stylisti în spate, make-up & hair și așa mai departe care se ocupă de fiecare apariție publică a unui actor. Vorbim totuși de actori de calibru, nu de stele în devenire. De exemplu, ținutele lui Răzvan și Dani de la Galele X Factor au fost alese de stylistul lor și de mine. Ei doar au probat și purtat.

Tocmai de aceea sunt mirat de greșelile unor oameni, care sigur plătesc niște fee-uri bune acestor echipe pentru a se ocupa de imaginea lor. Cum spuneam și în articolul de anul trecut, nu este rocket science să respecți, ca bărbat, dresscode-ul de „Red Carpet”, la astfel de evenimente. Măcar de ar învăța și bărbații din România asta. Ryan Gosling, Donald Glover, Andrew Garfield și John Legend au ales Gucci, Pharrell a venit într-o ținută Chanel, Milo Ventimiglia a ales Ralph Lauren. Bănuiesc că nu are rost să spun ce ținută a ales Tom Ford?

O să încerc să mențin linia pe care am avut-o în articolul despre premiile GRAMMY 2016: ținutele „așa da”, ceva mențiuni și un bonus feminin.

Imaginea serii

Încep cu băieții ăștia simpatici, din „Stranger Things”. Îmi place la nebunie să văd copii dichisiţi, în limita normalului, la astfel de evenimente. O singură remarcă am: gleznele la vedere cu adidași. Înțeleg la mocasini, dar nu la adidași. Discuția internetului de ieri, de care eu scriam anul trecut.

CALEB MCLAUGHLIN, NOAH SCHNAPP, FINN WOLFHARD & GATEN MATARAZZO

CALEB MCLAUGHLIN, NOAH SCHNAPP, FINN WOLFHARD & GATEN MATARAZZO

Ce mi-a plăcut?

justin-timberlake-tomford


Justin Timberlake

  • Mi-a plăcut că a îndrăznit cu materialul sacoului. Fix cât trebuia.
  • Detaliile de mătase de pe mâneca sacoului sunt ceva interesant. Doar pe exteriorul mânecii dacă suntem atenți.
  • Ntz, mâneca de la sacou prea lungă. Ori asta ori mâneca de la cămașa prea scurtă. Asta e.
  • Îmi plac nasturii de piatră de la cămașă. Frumos.
  • Batistă albă. Frumos.
  • Pantalonii sunt lungimea potrivită. Aproape.
  • Aici stylist-ul și-a meritat cecul.

Ryan-Gosling-Golden-Globe-2017


Ryan Gosling

  • Îmi plac mult de tot ținutele white smoking. Îndrăznețe, curate și elegante. Mi-ar plăcea o astfel de ținută. Hmm, trecem pe lista de achiziții.
  • Farmecul sacoului este dat de reverul din același material cu sacoul. Dacă se alegea un rever din mătase neagră, era ceva prea „clasic”.
  • Aceeași problemă cu mânecile la sacou. Ori e chiar o problemă ori de la agitația de acolo, nu mai sunt atenți să își aranjeze manșetele înainte de poze.
  • Florea de la butonieră. Genial.
  • Fentă ascunsă la cămașă, clasic și stilat.
  • Pantalonii sunt lungimea potrivită. Exact cât trebuie.
  • Pantofii sunt geniali.
  • 7 premii cu La La Land.


Tom Ford

  •  Are rost să îl introducem pe Tom Ford? Nu? Bun.
  • Un sacou superb, la 2 rânduri de nasturi (închis exact cum trebuie), cu revere ascuțite extrem de late.  Conferă sacoului și purtătorului un aer extrem de masculin și puternic. Un alpha male.
  • Regăsim același detaliu de mătase la mânecile sacoului. E normal, tot el s-a ocupat și de ținuta lui Justin Timberlake.
  • Geniali nasturii de la cămașă, imitând o pereche de butoni.
  • Pantalonii sunt lungimea potrivită. Depinde cum și i-a fixat în talie.
  • În sfârșit văd și eu manșetele de la cămașă. Good job, Tom!
  • Bastista buzunar, checked. Papion self tie, nice.
  • Pantofii sunt decenți, nu wow.


Tom Hiddleston

  • Un Tom Ford blond.
  • Un sacou frumos, la 2 rânduri de nasturi (închis exact cum trebuie), dar spre deosebire de celălalt Tom, acesta a ales niște revere de lățime normală, 8 cm.
  • Regăsim nasturii din piatră neagră la cămașă.
  • Pantalonii sunt lungimea potrivită. Spot on.
  • Manșeta la cămașă este vizibilă. Bun.
  • Bastista buzunar, checked. Papion self tie, nice.
  • Pantofii sunt mai mișto decât ai lui Ford.


Milo Ventimiglia

  • O ținută albastră, perfectă!
  • Un smoking, la un singur nasture, cu un rever șal cu o curbură exagerată din mătase neagră. E perfect.
  • Cămașă cu fentă ascunsă, potrivită pentru o astfel de ținută.
  • Pantalonii sunt lungimea potrivită. Spot on.
  • Manșeta la cămasă este vizibilă. Bun.
  • Bastista buzunar, neagră. Super idee. Îmi place mult, 99% ar fi ales o batistă albă.
  • Papion self tie. Bun.


Mr. Robot (Rami Malek)

  • O tinută din trei piese, dintr-un bleumarin foarte închis. Îmi place.
  • Un smoking, la un singur nasture, cu un rever ascuțit. Îmi place că au ales să îmbrace doar reverul (nu și gulerul) într-un albastru cu o nuanță mai deschisă decât materialul sacoului. Vizual este mișto.
  • Vesta la 4 nasturi, petrecută, e tare făină.
  • Cămasă cu fentă ascunsă, potrivită pentru o astfel de tinută.
  • Pantalonii sunt lungimea potrivită. Spot on.
  • Manșeta la cămasă este vizibilă. Bun.
  • Floare negra. Good choice, Mr. Robot!
  • Șosete negre în carouri roșii. Beat that, guys!

John Legend

John Legend

  • O alegere clasică, extrem de simplă.
  • Un smoking negru, la un singur nasture, cu un rever decupat. Îmi place. Plus vipușcă la pantaloni. Cămasă cu nasturi albi, la vedere. Hmm, să zicem.
  • Pantalonii sunt lungimea potrivită. Spot on.
  • Manșeta la cămasă este vizibilă. Bun.
  • John, batista unde este?

Mentiuni

Și mie îmi plac sacourile din catifea. Dar să alegi un costum din 2 piese, amândouă din catifea, mi se pare prea mult.

Și mie îmi plac sacourile din catifea. Dar să alegi un costum din 2 piese, amândouă din catifea, mi se pare prea mult.

Spre deosebire de Rami, Casey mi se pare sufocat de ținuta lui în 3 piese. Ceva vizual nu se pupă.

Spre deosebire de Rami, Casey mi se pare sufocat de ținuta lui în 3 piese. Ceva vizual nu se pupă.

 Era o ținută genială, similară cu a lui Ryan Gosling dacă nu avea acel ceas sclipitor la încheietură.

Era o ținută genială, similară cu a lui Ryan Gosling dacă nu avea acel ceas sclipitor la încheietură.

Dilema zilei

Pharrell Williams

  • Pharrell în 2016 a avut o parte de o alegere total „nefericită”.
  • Acum, în 2017, deși complet pe lângă stilul pe care eu îl prefer, are o ținută interesantă. Îmi este greu să mă pronunț.
  • Îmi place, nu îmi place dar o data parcă aș purta ceva de genul acesta.
  • Well, fuck it. Bravo lui! Clar mult mai bună alegerea anul acesta.

SURPRIZA FEMININĂ 

Evan Rachel Wood

Evan Rachel Wood

Evan Rachel Wood

Evan Rachel Wood