Coloana sonoră a metroului

Încalc puțin propria regula privind subiectul articolelor pe blog, dar aseară, după foarte mult timp, un cântăreț de la metrou m-a făcut să mă întorc din drum și să îi las niște bani.

Omul era în pasaj la Unirii și cânta la saxofon, un fel de jazz, plăcut urechii și perfect pentru starea mea de spirit, „de după birou”. Arăta ok, îmbrăcat normal, se vedea clar că e pur și simplu un artist și nu un „cerșetor profesionist”, cum am mai văzut de multe ori în pasaj.

Mi-am amintit de metroul londonez și de stațiile lor unde există locuri special amenajate pentru „street artists”, oferite pe bază de cerere și cu un permis. Toți pe care i-am întâlnit la ultima vizită în Londra, prin februarie 2016, erau în locuri clar marcate cu un poster pe jos și din când în când mai treceau angajații de la Tube și îi mai verificau. Acest fenomen de „street artist” în România îl întâlnesc extrem de rar și este deseori confundat cu cerșetoria. Nu sunt de acord cu acesta confuzie idioată. Sau uităm când dăm share (ziua, frumos, de la birou) la articole cu Ed Sheeran cântând la colț de bloc pentru bani?

În Londra cred că de două sau de trei ori m-am oprit și am stat să îi ascult minute bune. Îmi amintesc clar de o negresă cu o voce superbă, cu mult peste destule voci pe care le-am auzit în așa zisele trupe live de pe la noi. Era o plăcere să dai de astfel de voci și spectacole, când schimbai de x metrou ca să ajungi unde trebuia. Că de, noi încă mai construim metrou în Drumul Taberei.

Și mi-ar plăcea să văd sistemul asta implementat și în București, la metrou. Locuri special amenajate, oferite corect (nu vreau să îmi cânte cineva din repertoriul lui Salam) pentru tinerii artiști! De ce? Unul la mână, le oferi o variantă semi-reglementată de a câștiga un ban în plus. Plus, unii dintre acești tineri artiști reprezintă o „șansă” la popularitate, măcar pe internet. Prinde o seară bună, două-trei clipuri video, un live pe Facebook sau Instagram și peste noapte este vedetă pe online. Știam de Marian Godină acum câțiva ani? Știam de Anna de 13 ani acum câteva săptămâni? Nu, pentru că atât de repede te poate ridica online-ul, atunci când meriți.

Doi la mână, ridici nivelul calității călătoriei cu metroul pentru sutele de mii de bucureșteni care înjură zilnic conducerea Metrorex. Vorba aia, boscorodim când stăm și așteptăm două-trei metrouri pentru a ne putea urca sau pentru că ne călcăm în picioare prin pasaj. Acum măcar am face toate astea pe un fundal sonor de calitate. Și pentru câteva clipe ne-am simți și noi că „afară”, fix pentru ce tragem cu toții, să ridicăm țara asta, prin lucruri mici.

Mi-ar plăcea să aud dimineața, la metrou la Victoriei, o chitară electrică, să mă trezească mai rapid decât o cafea și seara, ceva chill, un jazz.

Lucuri mici, investiții minime care ar aduce un plus tuturor părților implicate. Mici gesturi și idei pentru care am ieșit în stradă: normalitate, decență și zâmbete.

Imaginați-vă că dați peste asta la metrou, mâine

Vă las câteva clipuri de pe YouTube, din Londra și New York și gândiți-vă cât de simplu ar fi să fie și la noi așa. Apoi răspundeți la întrebarea: De ce nu?

(Poza de la cover gasita pe Google Images la Spectacular.ro)

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns