Cum distruge micromanagementul o întreprindere cu sute de angajați

C

În trecut am colaborat cu o fabrică de textile destul de mare, cu câteva sute de angajați, producție pentru branduri mari de afară. Povestea clasică a fabricilor de textile din România. Era exemplu perfect de micromanagement. Exista o „doamnă directoare” care controla absolut totul. Nu exagerez, cred că verifica până și comenzile de ace pe care le cumpăra fabrica. Era fix acel gen de manager, care conducea prin frică și nimeni nu mișca în front. „Așa a zis doamna!” era răspunsul clasic la orice întrebare pe care o adresai oricui din fabrică.

Era o structură unde totul trebuie aprobat de sus, nimeni nu avea autonomie și dacă ceva se întâmpla și doamna nu era la birou fabrica aproape stătea pe loc. E foarte dificil să lucrezi cu un asemenea furnizor, unde totul depinde dacă îți răspunde doamna la telefon sau nu. Și uneori mai intervenea și patronul, un expat, care avea un stil de a discuta și a negocia dur și autoritar.

În fine, bottom line micromanagement ca la carte și o întreagă întreprindere care stătea într-un singur cuvânt și fără management pe orizonatală. Da, existau responsabili pe fiecare secție de producție, pe tiparistică, pe vânzări, chiar și un director financiar. Dar nu puteau lua niciun fel de decizie dacă nu o aproba în prealabil „doamna directoare”.

Ce s-a întâmplat recent? Din păcate, patronul a decedat iar „doamna directoare” s-a retras din motive de sănătate. Ce credeți că se întâmplă acum cu fabrică? Haos general. Producția stă în aer, nimeni nu știe ce are de produs, de livrat, ce plăti trebuie făcute, ce clienți trebuie facturați. Pur și simplu nu au habar ce să facă și încotro s-o apuce. Clienților nu li se răspunde la telefon, vizite nu se mai primesc în incita fabricii și așa mai departe.

Frumos. Asta poate face micromanagement-ul și nu vorbim despre start-up-urile noastre de câțiva angajați și cum ne văităm noi că nu putem pleca în concediu căci ne este frica că dă firma faliment fără noi. Vorbim de sute de angajați care sunt acum în incertitudine, într-un domeniu unde deși cererea de forță de muncă este imensă, implică uneori  mutatul dintr-un oraș într-altul, iar acest lucru este imposibil pentru majoritatea angajaților.

Trist, dar este o lecție bună, mai ales când o vezi îndeaproape.

1 comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Sper sa te auda/citeasca cati mai multi. Cu siguranta fiecare cunoastem cazuri din astea, insa nu se exprima nimeni, nici pozitiv, nici negativ pentru ca atata timp cat merge, e de bine, consecintele par fantasmagorice si cand se intampla … se ridica din umeri … soarta, nesansa … ghinion.

Alexandru Nestian

Manager & co-founder @ the fashion start-up iTux, 6 years market experience, digital savvy, blogger

Instagram

Social Media