Hai cu mine, să căutăm un Maverick! Fac cinste cu o sticlă de whisky!

De ce whisky?

Prima băutură pe care am împărțit-o cu tata, pe la vârsta la care urma să îmi scot buletinul, a fost un pahar de whisky. Încerc acum să îmi aduc aminte ce whisky a fost, dar nu reușesc. Probabil J&B sau Ballantine’s, deoarece cam alea erau în vogă, la vremea aia. Așadar întotdeauna o să asociez savoarea unui whisky cu primul moment de bonding între mine și tata, la nivel de „bărbați„.

M-a surprins plăcut, la ani distanță de la acel moment, mesajul primit de la Cristian Șutu, prin care mă invita într-o companie ce prezenta o serie de bărbați faini și interesanți din România.

Ce te face sa fii Maverick?

Astfel am ajuns în campania inițiată de Glenfiddich (probabil este brandul cel mai des pronunțat greșit pe la noi) care poartă numele Mavericks of Bucharest și ne îndeamnă, pe fiecare dintre noi, să căutăm în jurul nostru oameni care îndrăznesc să își dorească altceva de la ei și de la societate! Oameni care luptă pentru obiectivul lor și nu renunță la vederea primelor greutăți. Sunt oamenii pe care îi urmărim pe Facebook, pe care îi citim, pe care îi ascultăm, pe care îi vedem pe micul sau marele ecran, oamenii care într-un anume fel, ne inspiră să schimbăm ceva în viața noastră zi de zi.

Maverick-ul meu

Fără să stau prea mult pe gânduri, mi-am dat seamă cine a fost pentru mine un veritabil Maverick, încă din timpul liceului și al facultății. Destul de surprinzător (pentru cei ce mă cunosc și știu că nu am avut o relație prea fericită cu profesorii din viața mea), Maverick mi-a fost un domn profesor, pe care l-am cunoscut în clasa a-11-a, când am început să mă văd cu dânsul pentru meditații la economie.

Mai mult că sigur, toți ați făcut cândva, pentru ceva, pregătire sau meditații pe românește și nu era tocmai cel mai fericit moment al zilei/săptămânii. Ei, charisma lui, simțul umorului și faptul că era un fel de Wikipedia, când era vorba de informații, cărți citite și scrise, experiențe și cultură, au transformat banalele medidatii de două ore, în adevărate discuții de 5-6 ore,  alături de câte un pahar de whisky (da, deja ne formasem „aceea” relație profesor-elev). M-a făcut să ador cifrele, să ador termenii de micro/macro, să înțeleg cum se aplică în viața reală, m-a influențat în alegerea facultății (CSIE), m-a făcut să urmăresc jurnalele de știri financiare și el a fost cel care mi-a pus porecla „Șir Bobby Charlton”.

A fost profesorul cu care am format cu adevărat o legătură de prietenie și respect și care mi-a rămas drag inclusiv în clipa în care scriu acest articol. Nu m-a mirat deloc atunci când, în 2009, ne-am întâlnit la Gala Profesorului Bologna și a primit titlul de „Profesor Bologna„. Cu emoții și mândrie l-am aplaudat în picioare, când a fost strigat pe scenă. An de an, avem grijă să ne revedem și să povestim.

Vă mulțumesc pentru tot, domnule Cătălin Huidumac! 🙂

Maverick-ul tău

Eu am ales un Maverick cu care am o legătură specială, personală, dar acum te provoc și pe tine să nominalizezi, în comentarii la articol, o persoană pe care o consideri ca fiind „Maverick” și să îmi povestești despre ea. Poate să fie o persoană publică sau un prieten, nu are importanță. Ce este important este să se comporte că un maverick!

Despre el se va afla și se va scrie, iar pe tine te voi răsplăti, împreună cu Glenfiddich, cu o sticlă de whisky Glenfiddich 12 ani. Voi alege comentariul câștigător Luni seară, prin tragere la sorți și te anunț marți dacă ai câștigat!

 

O zi superbă iți doresc!

P.S. – Radu Dumitru îți recomanda următoarele două linkuri: Cocktailuri si Whisky Facts, în articolul foarte fain despre degustarea Glenfiddich.

Sursa clip de pe prima pagina

6 raspunsuri
  1. Dorin Alexandru
    Dorin Alexandru says:

    Hmm.. Un Maverick bun,antrenorul meu de rugby,la început nu a fost o relație așa de frumoasă , pur si simplu , în clasa a VII-a a intrat un nene in clasă și a întrebat , cine vrea să facă sport și să fie sănătos în același timp , m-am ridicat în picioare fără să știu despre ce este vorba … Am fost cu el pe teren , m-a pus să alerg , să fac niște schimbări de direcție , „eu in mintea mea , să vezi ce fotbalist mă fac „mare surpriza mi-a fost când mi-a pus o minge de rugby în brațe” , în momentul doi am zis , gata , eu plec acasă , asta nu e de mine , clar nu e de mine, mi-a garantat că o să-mi placă și că voi face fată acestui sport , timp de 5 ani am făcut rugby zilnic cu el,că era ploaie , zăpada , soare , nu conta , zilnic am jucat rugby și am învățat tainele acestui sport , ne-a învățat cum să fim bărbați disciplinați, să respectăm lumea , să fim fairplay și așa mai departe… După atația ani de sport , îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am refuzat sa joc rugby , pentru că acum parcă ești alt om , ai forță în picioare și în mâini , ești rezistent la frig și căldură , nu mă mai îmbolnăvesc asa de repede , etc.. Au fost 5 ani frumoși în care am râs , plâns , bucurat, jucat împreună.. Cam asta este mica mea poveste .. sper că n-am scris foarte mult 😀 . Alexandru , mi-aș fi dorit să am și eu genul ăla de Maverick pe care l-ai avut și tu.

    Răspunde
  2. Ioana Dimidov
    Ioana Dimidov says:

    Hm, interesanta campanie, si intr-adevar interesanta si alegerea ta! Dar asa e, cand auzi acest cuvant, la un astfel de barbat te gandesti.
    La mine e simplu, este seful meu. Il cunosc de foarte multi ani, insa de 5 ani am ajuns sa il cunosc si mai bine, de cand lucrez alaturi de el. Tot ce stiu am invatat de la el: economie (cea adevarata, reala, palpabila), politica, a citi in spatele oricaror actiuni din media si a recunoaste oportunitati. Am invatat sa port discutii de orice fel cu orice m-as intalni. Am invatat sa recunosc si sa apreciez un vin bun. Mi-am dezvoltat skill-urile sociale, si astfel pot sta la un pahar la un dineu oficial, sau la discutii pana in miez de noapte iar a doua zi la prima ora sa fiu profi si sa imi fac job-ul.

    Răspunde
  3. savlovschi
    savlovschi says:

    Maverick-ul meu e o colega de serviciu. Fur zilnic de la ea, invat, ma autoeduc. Interesant ca Maverick incepe cu aceeasi litera ca si Mentor. De la deciziile pe care le iau atunci cand imi conduc echipa, pana la relatia mea cu cei din echipa mea atunci cand iesim la restaurant. Am imprumutat gesturi, am imprumutat stilul de a tine o prezentare in fata audientei.

    Acum e randul meu sa adaug, sa imbunatates si sa devin un Maverick pentru altcineva. E timpul sa-mi depasesc Maverick-ul. Nu e asta ciclul normal?

    Răspunde
  4. Sorin C. Chineata
    Sorin C. Chineata says:

    Bai, ce m-ai nimerit cu provocarea asta, fiindca de mult voiam sa scriu ceva despre Maverick-ul meu.
    Este un alergator, asa cum era de asteptat, a alergat zeci de maratoane, are titulatura de IronMan si are numai 29 de ani. Inca de pe 18-19 ani ma intrebam cum reuseste si in timp am inceput sa imi dau seama ca a avut mult de muncit sa ajunga unde este. A facut sacrificii, a calcat in picioare prejudecatile altora si a reusit sa demonstreze ca poti sa realizezi multe daca iti doresti si incerci.
    Tare mi-ar placea sa fiu ca el, dar nu cred ca o sa pot vreodata sa il prind din urma fiindca o sa fie intotdeauna cu un pas inainte.
    Sunt eu, cel de peste 5 ani. Exista posibilitatea sa nu ajung vreodata sa ajung la nivelul pe care mi-l doresc, dar stiu ca intotdeauna o sa incerc si daca la 29 de ani nu o sa imi ating toate scopurile, nu va fi nicio problema. Oricum, cand voi ajunge la varsta respectiva, Maverick-ul meu va fi, cel mai probabil, eu la 35 de ani.
    Si uite asa o sa pot eu intotdeauna sa am un erou pe care greu il voi prinde din urma, dar pe care voi continua sa il urmaresc pana cand si ceilalti ma vor vedea pe mine ca pe un Maverick.

    Răspunde
  5. Octavian Chistol
    Octavian Chistol says:

    Maverick-ul meu este tenismanul celebru, Roger Federer. Crescand, mi-a placut foarte mult stilul lui dejoc si nu ratam niciun meci de-al lui, indiferent de turneul la care juca. In general imi provoca o foarte mare bucurie sa-l urmaresc, dar, cum momentele triste raman in memorie mai bine intiparite decat cele vesele (vezi semi-finala Steaua – Middlebrough din UEFA, ca sa te simti si tu bine), imi amintesc momentul in care a pierdut finala Wimbledon 2008 in favoarea lui Rafael Nadal, oprindu-se la 5 Wimbledon-uri castigate la rand, la egalitate cu Bjorn Borg. Voi continua sa il urmaresc atat cat o sa mai joace, intrucat, din punctul meu de vedere, este cel mai mare tenisman din toate timpurile.

    Răspunde
  6. Marius V
    Marius V says:

    Banuiesc ca nu te referi la Dallas Mavericks 😀
    De cand suntem mici direct sau indirect ni s-au adus in atentie persoane importante, in ideea ca poate vom reusi si noi ceea ce au reusit ei. Totusi cand vine vorba de a alege un Maverick nu cred ca poti sa vorbesti de o singura persoana. Fiecare dintre noi vedem doar partile bune la persoanele pe care le apreciem asa ca mie imi e greu sa zic: Ok vreau sa fiu precum X, Y sau Z. Cu plusuri si minusuri tu stii cel mai bine ce si cum trebuie sa faci. Sigur, mi-ar placea sa joc baschet precum Durant, sa fiu atletic precum Westbrook, sa conduc precum Hamilton sau Gordon, sa inot precum Phelps, sa schiez precum Schlierenzauer, sa fiu creativ precum cei care fac The Simpsons etc. Cumva cred ca la finalul zilei, tu ajungi sa fii acel Maverick.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns