Bătaia de joc a patronilor români

B

„Las-o că merge și așa! Nu e treaba mea!” este principiul de funcționare al multor patroni, furnizori de servicii de prin București (cel puțin). Îi caracterizează o lipsă de interes, încearcă să forțeze mereu limita parteneriatului prin nerespectarea termenelor stabilite și prin fluctuația calității.

De ce își permit mulți furnizori să se comporte așa? În primul rând pentru că există segmente unde oferta este mult sub cerere și atunci au poziție dominantă, iar în al doilea rând, ei nu reprezintă interfața directă către clientul final. Automat, nu au explicații de dat, nu au business de „pierdut” sau imagine de păstrat. 

Ce dacă au spus că e gata la ora 11:00 și nu este? Știu că tu o să înțelegi, că într-un fel sau altul nu ai încotro. Pentru ei, treaba se oprește acolo, nu sunt capabili să vadă mai departe de un parteneriat și de un contract. Nu sunt capabili să înțeleagă că dacă ei livrează ce și cum au promis, clientul final este mulțumit și o să revină sau o să mă recomande mai departe. Iar asta nu înseamnă încasări mai mari doar pentru mine, ci și pentru el. Că doar e un parteneriat win-win: eu am clienți, el are clienți.E simplu. Dar asta înseamnă să poată gândi mai departe de mine.

Și după ce te tot lovești de astfel de probleme, cu mai mulți furnizori, ce faci? Faci un efort, modifici bugete viitoare și încerci să internalizezi cât poți de mult operațiunile care îți aduc probleme.

Aici este paradoxul. Mi-am dorit mereu să externalizez cât mai multe operațiuni, sub raționamentul costurile mai scăzute și ale durerile de cap  de care scapi. Externalizarea este bună doar atunci când nu îți aduce costuri adiționale nonfinanciare prea mari: nervi, întârzieri, clienți pierduți, clienți nemulțumiți, timp pierdut, strategii date peste cap.

Când tragi linie s-ar putea să realizezi că, deși în cifre s-ar putea să fie mai scump, este mult mai viabil pe termen lung să internalizezi. Iar pentru unii, business-urile sunt gândite pe termen lung, nu doar să avem niște încasări astăzi și mâine.

Pentru mulți, mentalitatea se oprește la „îți fac asta, te costă atât și ne auzim mai încolo!”. Apoi se plâng că nu merge treaba și nu mai au clienți.

comentarii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Asta e problema romanilot in general. Programul incepe la 8, ce are daca ajung la 8 jumatate, doar nu vine sfarsitul lumii.
    Asta cu problema furnizorilor e cauzata in principal de managementul defectuos, habar nu au sa isi planifice productia si apoi e nepasarea fata de consecinte.

    • E bine daca ajungem la 09:00. Nu stiu sa isi evalueze munca si volumul de munca. Ei sunt cei mai in masura sa stie cat dureaza sa termine o comanda. Dar e foama de bani asa mare incat accepta orice fel de comanda, se aglomeaza, le lucreaza pe genunchi si iese un mare rahat la final 🙂

Alexandru Nestian

Manager & co-founder @ the fashion start-up iTux, 6 years market experience, digital savvy, blogger

Instagram

Social Media