Ce înseamnă să ai stil personal?

Aveam acest articol în gând de ceva timp, despre stil, dar am așteptat poate momentul potrivit să îl scriu. Încă nu știu dacă este fix acum, dar fie…

Am auzit deseori, în ultimul timp, prin stânga și prin dreapta discuții ale cărora esență se rezumă la niște scurte propoziții precum „bravo, ai stil!”, „nu ai stil deloc”, „te îmbraci complet lipsit de gust” și lista continuă. Probabil m-ați auzit sau m-ați citit și pe mine afirmând aceste lucruri în anumite contexte. Nu mă dau ușă de biserică și mă includ în acest articol. Îl scriu acum și să rămână aici scris, că nu vreau să fie mai abuzez de acest subiect.

Pentru a avea un stil al tău trebuie să ieși din sfera „hainelor„, sfera superficială pe care o preferăm cu toții, o marketăm și apoi o vindem. De aceea, avem sute de like-uri la pozele cu noi și doar câteva atunci când distribuim un material în alt format. Eu îți propun altceva! Pășește dincolo, în  zona cunoștințelor, a ideilor/gândurilor și a felului în care îți trăiești fiecare zi.

Stilul tău este un cocktail, un cumul de experiențe din trecut, vesele sau triste, de cultură generală, pe care ți-o cultivi prin fiecare informație pe care o asimilezi (am fost la club literar aseară, să îl ascult pe Eftimie vorbind și m-am simțit cel mai prost din curtea școlii, ca idee). Și, în cele mai multe situații, stilul tău este influențat extrem de mult de mediul în care lucrezi și de oamenii cu care te anturezi și de la care alegi să furi mici gesturi, obiceiuri, ticuri și experiențe.

Stilul tău este reprezentat și de:

  • cum dai bună ziua sau cum răspunzi la telefon;
  • cum preferi să îți bei cafeaua dimineață;
  • rutină de dimineață;
  • cum îți aranjezi biroul sau casa;
  • cum îți petreci timpul tău,  your „you” time;
  • cum porți o discuție de caterincă;
  • cum porți o discuție elevată, într-un mediu special;
  • cum te folosești de limbajul nonverbal;
  • cum te porți într-un mediu nou, personal sau profesional;
  • zilele în care arunci pe tine un hanorac și o pereche de blugi și pleci la birou cu gluga trasă, fără chef de lume;
  • zilele în care ai chef să porți ținuta aia la care te gândești de două zile;
  • cum te comporți la băut, dacă îți știi limitele sau te faci de râs, dormind în față clubului;
  • de felul în care te saluți cu barmanii din Shoteria ta preferată;
  • cum îi dăruiești flori persoanei dragi, dacă preferi să o aștepți în fața biroului seară ori apelezi la Floria.ro (precum tind să o fac eu, mai impersonal);
  • cum reacționezi la nervi sau la un scandal iscat de tine ori de cineva de lângă tine;
  • cum flirtezi, fie că o abordezi pe Facebook, în metrou, la bibliotecă sau beat în club, dar și de cum refuzi un flirt (aparent nu mă pricep la asta);
  • cum te despărți de cineva;
  • cum iubești pe cineva, dacă ai curajul să o faci sau nu;
  • cum te cerți cu cineva;
  • cum haterești pe cineva;
  • cum înjuri (lăsăm ipocrizia, toți înjurăm);

Înainte de a afirma că ai un stil al tău, trebuie să stai foarte bine să te gândești dacă știi exact cine ești și cu ce ai rămas în ultimii X ani. Ce ai învățat? Ce ți-a plăcut să faci? Ce făceai și cum te comportai atunci când te simțeai cu adevărat TU? Ăla este stilul tău. Dacă te simți TU într-o pereche de blugi și un tricou, well, poartă asta, acolo unde poți. Îți place să bei doar Pepsi?! Bravo, e parte a stilului tău! Dimineața ai un ritual al tău? Foarte tare, ești tu. Nu concepi ideea de a ieși din casă fără a arăta exemplar? Felicitări pentru consecvență. Eu nu reușesc.

Pot continuă cu exemple până mâine dimineață. Normal că există răsfrângeri și trebuie să facem compromisuri, atât asupra stilului vestimentar cât și asupra comportamentului nostru. Uneori sunt reguli nescrise, așa cum „umblă” vorba să nu te închei la amândoi nasturii la sacou, știm că e frumos să lăsăm gravidele în fața cozii sau știm că nu e frumos să vorbim la o conferință, să avem telefonul pe silent la cinema. Ah, știm că nu e frumos să vorbim neîntrebați și totuși o facem non-stop. Știm că pe scările rulante stăm pe dreaptă, dar pentru unii nu e așa important, îi doare la bască și stau pe stânga. Știm aceste reguli și totuși nu le respectăm. Ar trebui să facem asta, să fie și asta o parte a stilului nostru, nu doar pantofii sau hainele.

De aceea, militez pentru corectitudine în modă și în alegerile vestimentare. Pentru că stilul și-l face fiecare, aducându-și propria semnătura, propria inventivitate, dar este esențial să se construiască pe o bază de cunoștințe elementare „tehnice”, precum îi spuneam și lui Alex ieri într-un comentariu. Nu doar despre haine, ci despre societate.

Stilul nu este dat în niciun fel de BANI sau de branduri. Nu suport oamenii care epatează și care își etalează puterea financiară prin story-uri weekend de weekend prin Dubai, prin ceasuri scumpe, încercând (mulți dintre ei, dar cu excepții) să ascundă fix LIPSA stilului personal. Atunci când nu știi cine ești și nu știi ce te definește la nivel de individ, în societate, ce faci?! Simplu: alegi să te definească banii. Și această situație generează în societate rupturi invizibile, pentru moment. Nici stilul nu se cumpără. Nici atitudinea. Nici personalitatea. De caracter nici nu mai vorbesc.

Dacă bei un 3 în 1, sâmbătă dimineață, în timp ce asculți un podcast, fumând o țigară, este stilul tău și te apreciez. La fel de bine te apreciez și dacă porți un pardesiu vintage de la un second hand, dar pe care îl accesorizezi genial cu un sacou făcut pe comandă și o pereche de pantaloni de la un H&M, plus o pălărie găsită în șifonier, în casa bunicilor. Pentru că ți le asumi, pentru că le porți ca și cum ești mândru de ele și de TINE. Pentru că le faci cu ATITUDINE.

De aceea am spus că stilul și, mai ales cel vestimentar, vine cu timpul și cu experiența, împreună cu o cultură generală amplă. Toate aceste amalgamuri de cunoștințe te vor ajuta să poți jongla între haine scumpe, haine ieftine și multe altele. Ori ai un talent înnăscut și poți face asta fără să fi citit niciodată nimic despre modă.

Cunosc și urmăresc oameni cu un stil exuberant și clar definit. Oameni pe care îi invidiez pentru acest lucru, în condițiile în care de abia încep să îmi construiesc și eu propriu stil, complementând cunoștințele, la nivel personal, de până acum cu noile experiențe profesionale. Îi invidiez pentru eleganța și bogăția vocabularului, luxul creativității, pentru stilurile „fashion”, „trashy” sau „hobo”. Încerc să le observ cultura generală, felul de privi lucrurile și să dobândesc calmul cu care tratează ei fiecare situație mai tensionată.

Inspiră-te de unde poți, asimilează informație, citește, experimentează, iubește. Ieși și plimbă-te prin lume, interacționează cu cât mai mulți oameni, învață, greșește, ia-o de la capăt  așa  departe. Așa îți construiești stilul, personalitatea,  atitudinea. Nu te lăsa influențat ușor, nu  încerca să copiezi stilul sau atitudinea altora, pentru că sunt ale lor. Li se potrivește LOR si nu poți să știi dacă se potrivește și ție.

Atunci puteți spune: ăsta sunt eu. Doar atunci vă puteți defini cu adevărat acel STIL PERSONAL.

TU.

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns