Joie de vivre: cămașa albă în trecut

Cămașa albă este probabil cel mai elegant și sexy articol vestimentar pe care îl putem purta, noi bărbații cât și voi, femeile. Vorbim despre „joie de vivre” albă, o stare de bună dispoziție, zâmbet și încredere. Toate de la cămașa. Orice ținută capătă o altă valoare vizuală dacă pornim de la albul cămășii.

Probabil poza din 1988 a lui Peter Lindbergh exprimă cel mai bine această stare de bine.


Peter Lindbergh - 1988 - White Shirts

Până să fie purtată de James Dean, Humphrey Bogart, Marilyn Monroe ori Madonna și apoi transformată într-un manifest vizual de Carolina Herrera sau Karl Lagerfeld, cămașă albă a avut de răbdat multe variante complet oribile. 

Întorcăndu-ne în secolul XIX, era o rușine pentru tine, ca bărbat, să ți se vadă manșetele sau gulerul în public, pe vremea când cămașa era considerată „lenjerie intimă”. După a venit o perioadă și mai interesantă (sper să nu revină vreodată), până în Primul Război Mondial când erau la modă cămășile apretate (te făceai de râs dacă avea vreo cută cămașa) și gulere detașabile (toate albe și înalte, era mai ieftin să speli doar gulerele). 

Totul s-a schimbat în timpul războiului, când armata SUA a introdus uniforme ce conțineau cămăși non-apretate cu gulere fixe și de acolo s-a schimbat totul. A urmat un altfel de ‘razboi”, unul mediatic, între garda veche (formată din bărbați care au petrecut războiul în cluburi elitiste în timp ce își savurau paharul de whisky și un trabuc, numărând banii în gând) care dorea în continuare o cămașă precum o cărămidă cu un guler detașabil și restul bărbaților care se obișnuiseră pe front cu o cămașă modernă și comodă.

Replica englezilor a fost să îi învinovățească imediat pe americani pentru gulere soft și cam pentru toate celalalte erori ale modei bărbătești. Dacă mă gândesc la cămășile cu mânecă scurtă și cu buzunar la piept, îi înțeleg pe englezi.  

Ușor, ușor au început să apară noi modele de cămăși. Cămășile pentru costum, care până în anii 1910 erau obligatoriu albe, s-au transformat în perioada anilor 1920 în dungi multicolore. Așa au apărut combinațiile de dungi albastre, verzi, galbene sau galbene, roz și verzi. Ceva de vis.

Influențată de diferențele sociale sau economice moda a evoluat pe verticală. Inițial cămașa albă, îngrijită și elegantă era atribuită elitelor ce participau la petrecerile lui Gatsby. Ulterior au apărut cămășile „casual”, pentru clasa muncitoare și pentru tineret. Cămașă casual era uni, realizată dintr-un material rezistent (lâna, flanel) pretabil pentru muncile zilnice sau sport.

Ușor, ușor, cămașa a ajuns să ia forma pe care noi acum o știm și o admirăm. Și cât de bine poate să arate uneori.

Baiat sau barbat

Vreau să cred că nu există un bărbat care să nu aibă o cămașă albă în garderobă. Vreau și sper acest lucru. Uneori încerc să îmi imaginez cum era în trecut, pe vremea bunicilor mei, momentul în care îți făceai prima cămașă. Nu aveai Zara sau Massimo Dutti peste tot, că atare pentru o cămașă adevărată trebuia să mergi cu tatăl tău la croitor, unde îți erau luate măsurile și ți se făcea prima ta cămașa albă „su misura”. Cămașa care pica impecabil pe tine, cămașa pe corpul tău, pe fizionomia ta. Era prima ta cămașă.

Acum dai două click-uri și s-a rezolvat. Trist.

Că băiat îți dorești tricouri. Ca bărbat trebuie să ai o cămașa albă.

White Mood


2 raspunsuri

Urmăritori & Pingbacks

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns