Piața Luxury: prețurile enorme și cei care le critică

Săptămâna trecută circula o fotografie cu un boomerang Chanel cu umilul preț de 1.100 GBP și toată lumea critica ori “împrumutul” elementelor culturale, ori că este “prea scump”. Mi se pare amuzant cum anumite persoane care nu sunt deloc în targetul acestor produse luxury își dau cu părerea sau cu fundul de pământ despre prețul, utilitatea sau scopul acestora.

Ce fac marile branduri de lux cu aceste produse extrem de scumpe este doar o parte a strategiei de vânzări. Putem lejer include aici firmele mari din orice domeniu de luxury, fie că sunt din domeniul “fashion”, fie firme producătoare de mașini sau ceasuri și, nu în ultimul rând, de companiile de transport aerian. “Nu e prost cine cere, e prost cine dă” spune o vorbă din asta inteligentă românească.

Așa cum explicam și în articolul despre smartwatch-urile de lux, există un target mare pentru acest gen de produse pe care companiile știu să îl monetizeze. Există oameni cu extrem de mulți bani pentru care prețuri de genul acesta sunt un fleac. Să ne uitam puțin pe #RichKidsOnInstagram sau #RichKidsOfLondon și vom vedea exact o parte a acestui target, pentru care e “cool” și “misto” să ai un boomerang de 1.100 GBP cu logo-ul Chanel. 

De ce? Pentru că „luxury”, „moft” și pentru că „pot”. Fix acesta este insight-ul pe care toate firmele merg atunci când lansează un astfel de produs. Că există oameni (mulți, că altfel nu le-ar mai scoate) care le vor cumpăra doar din impuls, din snobie, dintr-o nevoie arzătoare ori pentru a se etala cu ele în fața altora la fel de bogați. 

A small problem to have. by tomer_sr #rkoi #readthefineprint #richkidsofinstagram⠀

A post shared by The RKOI (@richkidsofinstagram) on

Și acesta nu este singurul exemplu; avem și mingi de tenis Chanel la 450 USD sau o rachetă la 1.800 USD, un mousepad Louis Vuitton la 400 USD, huse de iphone cât un aparatment de 3 camere în capitală, șampanii în locații de fițe din București de 45.000 EUR, o geantă Ferrari la 1.500 USD, prosop de plajă Hermes la 1.300 USD și lista continuă mult și bine, timp sa ai sa le cauti. Eu a trebuit să ies din bula de sărăcie, cum a numit-o o domn’șoară a online-ului românesc, pentru a putea găsi asemenea bijuterii. 

Atât timp cât nu ești în target, mi se parea aiurea să vii să spui “VAI! CE SCUMPĂ E MINGEA ASTA DE LA CHANEL!” pentru că, pur și simplu, nu ți-o permiți. Dacă ai avea bani de buzunar 10.000 EUR pe lună, s-ar putea să zici “Ce tare! O iau!”. Pentru noi este o diferență de “clasă socială”, în timp ce pentru companii este o mișcare de a aduce încasări suplimentare și de a pune încă o etichetă de “elitist” sau “exclusivist” brandului.

Ok, dacă stai pe un munte de bani și vii și spui că, deși ți-l permiți, este o prostie, atunci da. Dar, altfel, să te dai cu fundul de pământ criticând un brand pentru că își face treaba și își vinde produsele luxury cu un preț enorm, well… 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns