Social Media, Ipocrizie și Carieră

S

Acum patru sau cinci ani pierdeam des timpul prin newsfeed-uri admirând ce viață „glam” și „fashionable” aveau acei oameni cool ai internetului românesc. Petreceri peste petreceri, lansări în exclusivitate, cadouri și o grămadă de „aprobatori ieftini” la fiecare postare a lor. Erau ridicați în slăvi, deși niciunul nu îți dădea de înțeles de ce. Pe atunci îi numeam „cool și populari”, dar acum le atribuim statutul de „influenceri”. Ne place să punem etichete frumoase lucrurilor lipsite de valoare intrinsecă doar pentru a ne justifica invidia cu care le privim.

Mi-am pus atunci ambiția să reușesc să fiu printre acei oameni cool, să mă plimb din petrecere în petrecere și să „cresc în followers”. Doar asta e obiectivul, nu? Strânge oameni, intră în atenția faimoaselor agenții de PR (bine, nimeni nu explică la nicio conferință sau #camp din domeniu cum anume se întâmplă asta sau când ai cifrele suficiente să faci asta), ca mai apoi să începi să postezi și mai mult glam și high-life pe bani, followerii cresc exponențial și gata, obiectiv bifat.

Să zicem că eram pe drumul cel bun către a bifa acest obiectiv extrem de imatur și pueril. Conferințe, evenimente, petreceri, „preview dinners” la cluburile alea de fiță din Nord (unde o săptămână mai târziu nu mă primeau la tricou și sacou pentru că un burtos cu ceafa lată cu lanț de aur la gât era un client mai bun, ca să înțelegi cât contează PR-ul), cadouri la birou, colaborări pe bani și lista putea continua mult și bine.

Pe parcurs am reușit să cunosc niște oameni care urmau să îmi schimbe complet traiectoria și datorită lor să fiu acum în postura de a-mi permite să scriu acest articol. Acei oameni care m-au tras de mânecă deseori și mi-au explicat că ceea ce pot realiza profesional este mai important și util în viață decât o faimă de moment pe social media care nu valorează absolut deloc la final de zi… O să le mulțumesc mereu pentru acest lucru.

Credeți că totul era precum relatau ei la acele petreceri sau lansări? Era doar o utopie slab regizată ușor de vândut fanilor ca fiind genială. Aceeași oameni reciclați la fiecare eveniment, mulți dintre care veneau pentru o cină gratis și niște băutură de seară (hai să nu ne mai ascundem după PC, că toți gândim asta despre unii). Toți se pupau și salutau și apoi se înjurau cu prima ocazie pe la spate. Maxima ipocrizie și diplomație nereusită level 100, pentru că dă bine să te știi cu toți și să te „ai bine” cu ei, că poate mai vine o campanie, o măslină, o sută de euro. Gândiți-vă că sunt indivizi care fac story pentru o bomboană sau iaurt primit la birou.

Știți cea mai nasoală parte la acesta lume pe care toți o urmăriți prin story-uri? Nu e bine să spui ce gândești pentru că niciodată nu știi de unde mai poate veni un ban. Agenția nu plătește la timp, nu comentezi căci mai vrei campanii de la ei (câți mi-au scris în privat că nu e bine să dau numele agenției care a întârizat 6 luni o plată…). Brandul face o gafă sau o chestie de rahat? Doamne ferește să râzi de ei, că te trece PR-ul pe listă și nu mai primești pișcotul de Crăciun. Un eveniment este de tot râsul și vin 10 oameni la el? Pui un story dintr-un unghi bun și lauzi organizatorul pentru „o seară minuntă”, pentru că vrei să mergi și la următorul, căci, până la urmă, mâncarea a fost bună. De fiecare dată când apare o persoană cu verticalitate și care chiar spune lucrurilor pe nume toți se dau un pas în spate și îl arată cu degetul: „ah, hater!”. Eterna etichetă de hater pusă tuturor care comentează, deși nimeni nu constată că acești hateri au mereu cifre, reușite și CV-uri puternice în spate.

Poți ajunge în atenția oamenilor simplu: te comercializezi precum un „human billboard” și lauzi orice/oricând/oricât pentru o sumă derizorie sau pui osul la treabă și clădești ceva care merită ca lumea să scrie despre el și despre tine. E ușor: te poți poza toată ziua prin oraș și să dai taguri la toate brandurile de pe tine, să spui că orice petrecere e bună dacă are manele (influencing all the way) sau poți sta cu nasul în laptop, cărți, întâlniri și să le faci oamenilor viața mai bună sau mai ușoară (și da, să faci și bani în același timp).

Când gândim pe termen lung este mulți ușor să deducem care variantă are mai multe șanse de reușită, dar hey, cui îi pasă de termen lung? Să facem să ne iasă bine acum.

„Dă-l dracului de Facebook și concentrează-te pe muncă! Citește un articol, vezi ce fac alte branduri de afară, învață ceva nou în fiecare lună!” Am auzit această replică în ultimii doi ani. Nu voiam să fac asta, eram tâmpit. Îmi plăcea să pun rahaturi de Facebook și să adun sute de like-uri, comentarii și așa mai departe. Postare după postare am realizat cumva că eram mai încântat când postam ceva profesional și primeam feedback de la un GM sau de la un antreprenor despre care citeam cu puțin timp înainte, ori de la prietenii pe care îi admiram enorm. Realizam că este mai bine să te urmărească lumea pentru că ești reușit profesional și nu pentru că ești „influencer”.

Este important să știi cu cine te asociezi ca oameni din viitoarea ta sferă de cunoștințe. Pentru că odată stabilizat acolo o să fie greu să schimbi imaginea pe care o transmiți în social media și în business. Dacă ești mereu văzut la vizionările de filme alături de mici indivizi bucuroși la un bilet, suc și popcorn gratuit asta vei transmite și tu. Îți vei asuma poziția ta în acea „bulă”. Când am realizat că încep să fiu asimilat cu ei și să primesc eticheta de „blogger” mi-am dat seama că nu este deloc ce îmi doresc. Da, voiam să ajung în continuare vizibil și cunoscut, dar îmi doream ca acest lucru să apară datorită carierei mele.

Da, cariera, ceva despre care se vorbește rar în ziua de astăzi, într-o lume plină de virale, like-uri și engagement. Vreau să fiu recunoscut pentru ce fac și ce am reușit profesional. Mi-ar plăcea ca la 35 ani să nu fiu un tip cu vizualizări/like-uri/campanii (așa cum se vor trezi mulți „influenceri” contemporani), ci cu un bărbat care îți poate vorbi despre business, start-up-uri și succes profesional demonstrat prin cifre.

Acum lucrurile stau puțin altfel: cu agențiile de PR urmează să colaborez din postura de client (eu să le dau lor bani și nu invers), influencerii îmi scriu săptămânal să îmi ceară un costum în schimbul unui tag și sunt toți refuzați și nu voi plăti vreodată vreun influencer de carton, iar la puținele evenimente la care ajung este pentru că admir oamenii din spate și îmi sunt prieteni. De ce? Pentru că în loc să mai postez (da, am făcut-o, mi s-a dat peste mână, am înțeles, am încetat) pachetele primite la birou, am construit două firme și cu una am câștigat Startarium 2018. Este doar începutul.

Like-uri nu îți aduc nici succes și nici bucurie. Satisfacția profesională vine după incredibil de multă muncă, implicare și după o idee foarte bună. Pierdem ore întregi încărcându-ne negativ cu prostia altora de pe Facebook și încercând să „schimbăm lumea” argumentându-le proștilor că sunt proști. Nu funcționează. Mai puțin cu social media și mai mult cu a face ceva zilnic la birou și ca om.

În majoritatea cazurilor în spatele pozelor și story-urilor de pe SM nu stă nimic WOW, interesant sau educativ. Stăm și urmărim viața altora crezând că au mai multe și mai frumoase decât putem avea noi și ne complacem în a-i urmări și în a le asimila viața.

Trebuie să deschidem ochii și să ne vedem de viața noastră, să ne privim pe noi ca pe cei mai buni influenceri din viața noastră și să încercăm să o facem mai bună, iar acest lucru nu se face stând cu telefonul în mână pe Instagram, ci muncind, citind și socializând cu oameni de la care avem ce să învățăm.

Înainte să te grăbești să mă contrazici, gândește-te ce face businessul tău. Al meu se dezvoltă.

comentarii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alexandru Nestian

Manager & co-founder @ the fashion start-up iTux, 6 years market experience, digital savvy, blogger

Instagram

Images not found. This may be a temporary problem. Please try again soon.

Social Media