Stresul și incapacitatea de a delega – de ce?

Acum doi ani, citeam prin stângă și prin dreapta de oameni care se văitau că au intrat într-o rutină obositoare, ce se învârtea doar între birou și pat. Citeam și nu prea înțelegeam, în condițiile în care pe atunci atât programul la birou, cât și viața socială îmi permiteau o libertate maximă și cam zero stres.

În schimb, ce am observat în ultimul an, de când am început să mă ocup integral de iTUX și de alte câteva proiecte pe lângă, că au început să apară acele zile în care plec de la birou pe la 8-9PM atât de epuizat încât tot ce îmi doresc este să ajung acasă. Indiferent de invitațiile la toate evenimentele posibile, ori de propunerile celor din jur să facem „ceva”. Iar acasă, oricât de multe aș vrea să fac (să mai citesc din cărțile de pe noptieră, să mai scriu pe blogul ăsta și așa mai departe), ajung deseori să mă prăbușesc pe canapea și să mă gândesc vreo două-trei ori la ce „aș vrea sa fac” și până mă decid, mă duc și la culc.

Mi-am zis că ceva e greșit în toată această ecuație și printre greșelile pe care le-am găsit la mine se regăsește una mai veche, dar care acum, la nivel de management, e mai gravă decât era la nivel de task-uri: frica/incapacitatea de a delega. Uneori în loc să atribui task-uri către niște persoane care poate le-ar rezolva mai rapid ca mine li cu mai putin stres, prefer să iau totul asupra mea, să mă supraaglomerez în ideea în care sunt convins că e mai bine să fac eu acum, decât să repar ce ar putea greși alții. Și, în multe cazuri, ei le rezolvă si mai rapid și mai bine, iar eu mă pot ocupa de aspectele unde aduc o plus valoare proiectului.

O idee complet idioată. Cumulată cu dorința de a le rezolva pe toate de unul singur și de a nu spune „nu” sau „nu se poate” sau „mai bine hai să nu facem asta„, rezultă un complet munte de stres pe capul meu. Genul de stres care te face într-o zi de sâmbătă, să pleci de la o nuntă și să te duci acasă să îți iei telefonul de muncă, în caz că te sună un client că ar avea o problemă cu ținuta livrată cu câteva zile în urmă. Am stat o oră și ceva stresat, am stresat și persoana de lângă mine, am luat mașina ei și am fugit la apartament ca să realizez că nu aveam niciun apel ratat și totul era în regulă. Dar creierul meu nu se putea relaxa și bucura de sâmbătă, pentru că era blocat în situația „dacă sună cineva și nu am telefonul”.

Odată cu stresul, apar și nervii, pentru că se nimeresc situații în care este nevoie de tine în 4-5 locuri diferite în același timp și nu știi niciodată cu ce să începi sau pe care să o rezolvi prima. Și te enervezi, îți scade nivelul de concentrare și începi să greșești. Iar eu urăsc să greșeșc. Și când o fac, mă enervez și mai tare.

Ok, urmează să angajez o persoană cu care să pot împărți din volumul de muncă la iTUX, dar întrebarea rămâne: cum reușeșc să nu mai țin totul asupra mea și să învăț să deleg și să scap de un stres imaginar? Până la urmă, era imaginar, doar eu îl purtam (involuntar) asupra mea.

Sfaturile sunt foarte binevenite.

4 raspunsuri
  1. Dan
    Dan says:

    100% eu. Nu am o solutie pt ca daca o aveam nu eram in situatia ta. Asa ca am sa comentez ca sa vad ce spun altii. Poate apare o solutie „out of the box”…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns